Ioan 20:25
"Ceilalţi ucenici i-au zis deci: "L-am văzut pe Domnul!" Dar el le-a zis: "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, cu siguranţă că nu voi crede"(NWT).
Este bine de discutat acest pasaj cu martorii, deoarece ei neagă faptul că El a murit pe cruce. Ei consideră pe cei ce cred acest lucru a fi păgâni sau "religioşi falşi." Organizaţia lor susţine că Isus a fost pironit pe un "stâlp de tortură", un lemn vertical fără bara transversală. Oriunde apare cuvântul "cruce", ei au pus cuvântul "stâlp de tortură."
Ilustraţiile lor îl arată pe Isus cu mâinile aduse împreună deasupra capului, cu un singur cui care-I străpunge ambele mâini. Ani de-a rândul, publicaţiile Turnului de Veghe 1-au arătat pe Isus pătimind în acest fel, cu un singur cui care-I fixează mâinile de "stâlpul de tortură." Dar ce spune Scriptura? Un singur cui bătut în mâinile Sale, sau două cuie ţintuindu-I mâinile la capetele opuse ale barei transversale? În Ioan 20:25, chiar în versiunea NWT, Toma vorbeşte de cuiele din mâinile Domnului, nu de "cuiul" din ilustraţiile Turnului de Veghe.
Iată că organizaţia nu a curăţat foarte atent Biblia: au scos doar cuvântul „cruce”, dar au uitat să mai scoată şi un cui din mâinile lui Isus. Au rămas, în chiar biblia lor, dovezi că Isus a murit pe o cruce, nu pe un "stâlp de tortură."
Ioan 20:28
"Drept răspuns, Toma I-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu" (NWT).
Da, acest verset apare în realitate în biblia martorilor! Probabil că va fi schimbat într-o ediţie ulterioară, dar cât mai este acolo, poate fi folosit în discuţia cu martorii pentru a demonstra divinitatea lui Isus. Toma, deşi s-a îndoit mai mult timp decât ceilalţi apostoli, L-a acceptat în final pe Cristos nu ca pe un "dumnezeu", ci ca Domn şi Dumnezeu. Pentru martori, acest verset este destul de dificil de mânuit, deoarece ei nu vor să recunoască divinitatea lui Cristos. Ei interpretează acest verset în două moduri:
Pentru cei mai puţin cunoscători, se spune că Toma a atât de surprins să-L vadă pe Isus pe care-L ştia mort, încât a exclamat: "Doamne Dumnezeule!", fără ca prin aceasta să-L declare pe Isus Dumnezeu. Răspunsul poate fi: "Crezi că Toma a luat în deşert numele lui Dumnezeu? Asta ar fi blasfemie! Cu siguranţă că Toma nu a făcut una ca asta." Apoi citim în versetul următor ceea ce a spus Isus despre Toma. Dacă el ar fi luat în deşert numele lui Dumnezeu, Isus 1-ar fi mustrat. Isus recunoaşte că Toma a crezut. A crezut cu adevărat că este Domn şi Dumnezeu.
Martorii mai sofisticaţi, vor recurge la procedeul recomandată la pag. 213 în cartea Raţionamente din Scriptură, scoasă de Societatea Turnului de Veghe în 1985. Se remarcă faptul că Ioan 20 se încheie cu afirmaţia: "Lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu." Pentru martori, faptul că Tatăl este Dumnezeu şi Isus este Fiul Tatălui, automat exclude divinitatea lui Isus. Dar nu asta ne învaţă Scriptura (vezi versetele listate mai jos. Martorul poate cita şi Ioan 20:17, unde Isus se referă la Tatăl i "Dumnezeul Meu", ceea ce pentru ei înseamnă că Isus nu Dumnezeu. Totuşi, în Evrei 1:10, Tatăl îl numeşte "Domn" Fiul şi asta nu pune la îndoială faptul că şi Tatăl este "Domn". |
Deoarece martorii se referă la Isus ca la un "dumnezeu în contrast cu Tatăl care este "Dumnezeul", ar fi bine să ştim cum este scris în Biblia Interliniară a împărăţiei (1985). Textul în engleză, cuvânt cu cuvânt scris sub textul în greacă, se traduce: "Domnul meu şi Dumnezeul meu" (Ioan 20:28).
Vezi de asemenea Gen. 18:1, 2, Is. 9:6, Dan. 10:13, 12:1, Apoc. 1:7, 8 şi alte versete relevante listate în Indexul, Subiecte.
Fapte 1:5
"Căci Ioan a botezat cu apă, dar după câteva zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt" (NIV).
Vezi discuţia similară la Mat. 3:11.
Fapte 2:4
"... toţi s-au umplut cu duh sfânt" (NWT).
În cartea intitulată "Poţi trăi veşnic în paradisul terestru" (1982), se susţine că această umplere nu s-a făcut cu o persoană, ci cu o forţă activă a lui Dumnezeu. În felul acesta ei resping doctrina Trinităţii. "Cum poate fi Duhul Sfânt o persoană dacă a umplut în acelaşi timp 120 ucenici?" La pagina 41, există o întrebare de studiu (la care se aşteaptă răspuns): "Cum dovedeşte turnarea duhului sfânt peste ucenicii lui Isus, că acesta nu este o persoană?"
Dar aceste argumente nu dovedesc nimic. Dacă turnarea Duhului Sfânt (Fapte 2:33, 10:45) ar fi o dovadă împotriva personalităţii, atunci nici apostolul Pavel nu este o persoană deoarece scrie: "Sunt turnat... sau, ...sunt deja turnat" (Fil.2:17, 2 Tim.4:6, NWT). Dacă se poate spune despre apostolul Pavel că este "turnat", atunci folosirea aceleaşi expresii pentru Duhul Sfânt nu constituie o dovadă împotriva personalităţii Sale.
De asemenea, în Vechiul Testament se spune despre Cristos, "am fost turnat ca apa" (Ps.22:14). Aplicând argumentul martorilor, chiar şi Cristos devine o forţă impersonală. Acest argument al martorilor este în mod clar, o aberaţie.
Dar ce putem spune despre umplerea ucenicilor cu duh sfânt? Departe de a susţine punctul de vedere al martorilor, acest verset dovedeşte de fapt opusul şi anume că Duhul Sfânt este Domnul Dumnezeu Însuşi. El este acela care "umple totul toţi" (Efes. 1:23), "plinătatea Celui ce umple totul în toţi."
Chiar şi NWT redă aceasta: "Acela care umple toate lucrurile în toate." Întreabă-1 pe martor dacă Acela care umple pe toţi ucenicii, nu este o persoană divină. Apoi arată-i că Duhul Sfânt poate vorbi (Fapte 13:2), mărturisi (Ioan 15), spune ceea aude (Ioan 16:13), şi se întristează (Is. 63:10, NWT). În final roagă-1 să citească 2 Cor. 3:17. Majoritatea traducerilor spun "Domnul este Duhul." Biblia martorilor spune: "Iehova este Duhul." în mod clar, Scripturile afirmă că Duhul Sfânt este persoană divină, nimeni altcineva decât Dumnezeu Însuşi.
Vezi de asemenea discuţiile asupra Mat. 3:11, Ioan 16:3, Fapte 5:3, 4 şi 1 Cor. 6:19.
Fapte 5:3, 4
"Petru i-a zis: "Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşiei? ...N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu."
După ce martorul a citit acest text, întreabă-1 pe cine minţit Anania? Petru menţionează de două ori: L-a minţit pe Duhul Sfânt, L-a minţit pe Dumnezeu. Rezultă foarte clar că Duhul Sfânt este o persoană, (cum poate cineva să mintă o forţă?), şi această persoană este Dumnezeu. Va trebui să citeşti de câteva ori acest pasaj pentru ca martorul să înţeleagă. Ei sunt aşa de obişnuiţi să se gândească la Duhul Sfânt ca la o forţă activă a lui Iehova, încât mintea lor se blochează când trebuie să formuleze ideea că Duhul Sfânt este de fapt o persoană. Un singur pasaj nu-1 va convinge pe martor. Vezi de asemene discuţiile la Ioan 16:13, Rom. 8:26, 27, şi 1 Cor. 6:19. Martorul poate să obiecteze la ideea de personalitate a Duhului Sfânt spunând că acesta poate fi turnat şi că oamenii pot fi botezaţi şi umpluţi cu El. La aceste obiecţii, vezi Mat. 3:11 şi Fapte 2:4.
Fapte 7:59, 60
"Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: "Doamne Isuse, primeşte duhul meu!" Apoi a îngenunchiat şi a strigat: "Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!" (NIV).
Martorii nu se roagă niciodată lui Isus. Ei au fost învăţaţi că rugăciunile trebuie adresate doar Tatălui, pe care-L numesc Iehova. Dacă este auzit că se roagă lui Isus, va fi judecat de un comitet şi exclus, în cazul când nu se pocăieşte de acest "păcat."
Dar pasajul de mai sus îl arată pe Ştefan rugându-se lui Isus, Domnul înviat. În biblia martorilor, în versetul 60, în loc de "Doamne" este scris Iehova, în schimb în versetul 59 a fost păstrat "Doamne Isuse."
Martorul îţi va spune că Ştefan nu se ruga lui Isus, ci chiar vorbea cu El, pentru că îl vedea faţă în faţă. În acest caz, uitaţi-vă în context. Viziunea din versetul 56 are loc când Ştefan era în Ierusalim, în faţa tribunalului Sinedriului iudeu. Când le-a spus că vede pe Isus în cer la dreapta Tatălui, iudeii s-au înfuriat, 1-au scos afară din cetate şi 1-au omorât cu pietre. Vorbele spuse de Ştefan în versetul 59 nu au unitate de timp şi spaţiu cu viziunea din versetul 56, de aceea argumentul martorilor nu este valabil.
Fapte 15:28, 29
"Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie, adică să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi."
Martorii folosesc acest verset împreună cu regulile privitoare la hrană din Vechiul Testament pentru a justifica refuzul transfuziei de sânge. Ei consideră pasajul de mai sus ca o lege a lui Dumnezeu ce extinde prohibiţia iudaică a sângelui la biserica creştină din toate timpurile. Cum a tratat biserica timpurie scrisoarea sinodală? Ca ceva permanent? Curvia este în mod evident interzisă pentru totdeauna, dar celelalte lucruri menţionate? Pavel discută despre carnea jertfită idolilor în 1 Corinteni, arătând că "un idol este tot una cu nimic", şi că "nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm" (1 Cor. 8:8). El avertizează despre pericolul de a fi pricină de poticnire în cazul când mâncăm faţă de cei care sunt proaspeţi convertiţi de la idolatrie. Dar în general creştinii sunt liberi să mănânce "din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului" (1 Cor. 10:25, 27).
Este clar că apostolul Pavel nu a considerat ca o lege permanentă pentru biserică interdicţia privitoare la carnea jertfită idolilor din Fapte 15. Nu există bază biblică pentru a susţine că afirmaţia despre sânge din acelaşi text, ar avea valabilitate şi astăzi.
Dar chiar dacă ar avea, nu s-ar referi la transfuzia sânge, ci la mâncare. A lua o regulă ce se aplică la mâncare şi a aplica la o procedură medicală folosită pentru a salva un om în pericol, înseamnă a te purta ca fariseii care-L condamnau Isus pentru vindecarea făcută în Sabat (Luca 6:6-11). Un articol publicat în revista Concord Monitor (New Hampshire) în decembrie 1984, relatează cazul unui martor bolnav de cancer care a acceptat o transfuzie de sânge. Liderii religioşi au venit şi 1-au interogat la spital şi apoi 1-au exclus. Ne putem imagina că fariseii ar fi procedat la fel - dar Isus?
Vezi de asemenea Gen. 9:4 şi Lev. 7:26, 27.
Romani 8:8, 9
"... şi cei care sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteţi în carne, voi sunteţi în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte cu adevărat în voi. Oricine nu are Duhul lui Cristos, nu este al Lui" (RSV).
Acest pasaj este foarte bun pentru a le arăta martorilor nevoia lor de a fi născuţi din nou, ca şi copii ai lui Dumnezeu. Ei speră să fie plăcuţi lui Dumnezeu prin faptele pe care le fac, dar ei rămân încă “În carne, de aceea nu pot să placă lui Dumnezeu", indiferent cât de multe fapte fac ei.
Citeşte capitolul 8 din Romani, de la versetul întâi până la 17 inclusiv. Vezi şi discuţia de la Ioan 3:3.
Romani 8:26, 27
"Tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu" (NKJV).
Martorii întâlnesc rareori acest pasaj în studiile lor, deoarece liderii lor preferă să-1 ignore sau să-1 omită. Nu se potriveşte cu doctrina lor despre Duhul Sfânt. După ce citeşti aceste versete cu martorul, întreabă-1 dacă o "forţă activă poate mijloci pentru noi cu suspine negrăite. Chiar şi în biblia lor, Duhul "pledează" pentru noi. Poate pleda o forţă impersonală? Pentru a-1 ajuta să înţeleagă mai mult despre personalitatea şi divinitatea Duhului Sfânt, vezi Ioan 16:13, Fapte 5:3, 4 şi 1 Cor. 6:19.
Romani 14:7, 9
"Nici unul din noi nu trăieşte pentru sine şi nici unul din noi nu moare pentru sine. Dacă trăim, pentru Domnul trăim şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Cristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să fie Domn şi peste cei morţi şi peste cei vii" (RSV).
Acesta este un exemplu excelent pentru a demonstra că biblia martorilor, NWT, este deformată pentru a corespunde doctrinelor Turnului de Veghe. Aşa cum este redat în RSV şi în orice altă traducere, acest pasaj arată relaţia noastră cu Cristos, atât în viaţă, cât şi în moarte. Dar iată cum au modificat textul traducătorii NWT:
"Nici unul de fapt nu trăieşte doar pentru sine şi nici unul nu moare doar pentru sine; pentru că dacă trăim, trăim pentru Iehova şi dacă murim, murim pentru Iehova. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai lui Iehova. Pentru că de aceea a murit şi a înviat Cristos, ca El să fie Domn şi peste cei morţi şi peste cei vii" (NWT).
Traducând acelaşi cuvânt grecesc "Kyrios" atât "Iehova" cât şi cu "Domn", Societatea a creat un non-sequita logic - versetul 9 nu „mai decurge logic din ideea precedentă. Liderii martorilor susţin că Iehova este numele lui Dumnezeu Tatăl, pe când Isus Cristos este doar o fiinţă creată, un înger. În pasajul de mai sus redat în NWT, discuţia trece de la Dumnezeu la o fiinţă creată, deci versetul 9 nu mai este legat logic de ceea ce s-a spus mai înainte. Nu este nevoie să fii expert în greacă pentru a-ţi da seama că ceva este suspect în modul cum a fost tradus acest pasaj de Societatea Turnului de Veghe. În traducerea lor apar două persoane, dar dacă ne uităm în Interliniarul împărăţiei al societăţii, în textul grecesc apare acelaşi cuvânt "Kyrios" (Domn), atât în versetul 8 cât şi 9. Pentru a fi consecvenţi, redarea în altă limbă ar trebui să folosească acelaşi cuvânt "Domn" în ambele versete. De ce oare nu au folosit martorii cuvântul Iehova în toate poziţiile? Pentru că atunci versetul 9 ar fi apărut astfel: "Căci Cristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să fie Iehova şi peste cei morţi şi peste cei vii", ceea ce ar fi total inacceptabil pentru teologia martorilor!
În multe alte moduri, NWT modifică textul pentru a se potrivi doctrinelor organizaţiei. În loc să fie numită "Versiunea Turnului de Veghe", ar trebui numită "perversiunea Bibliei" făcută de Turnul de Veghe.
Vezi de asemenea capitolul 2 al acestei cărţi.
1 Corinteni 1:10
"Vă îndemn fraţilor, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire."
Societatea Turnului de Veghe foloseşte acest verset pentru a impune membrilor o uniformitate exagerată, incredibilă pentru cei de afară. Martorii, în loc să fie iritaţi de acest lucru, se laudă cu totala lor supunere faţă de Societate, ca fiind dovada că doar ei sunt adevăraţi creştini, deoarece doar ei "vorbesc toţi în armonie şi sunt uniţi în aceeaşi minte şi acelaşi fel de gândire."
Ei sunt instruiţi în mod concret să nu primească şi să nu citească literatură religioasă de la cei pe care îi întâlnesc (T. de V. 1-05-1984, p. 31), să nu asculte la critici adresate organizaţiei lor (T. de V. 15-05-1984), şi să nu adreseze critici asupra modului cum liderii lor rezolvă problemele (T. de V. 15-01-1984). Mai mult, li se recomandă "să uite gândirea independentă şi să asculte sfaturile date de Dumnezeu prin organizaţia lui vizibilă şi să lupte împotriva gândirii independente" (T. de V. 15-01-1983).
Dar le-a scris apostolul Pavel corintenilor că trebuie nu numai să elimine diviziunile dintre ei, dar să se şi supună total unor lideri umani, întocmai ca nişte roboţi? Nicidecum! Scrisoarea lui Pavel către romani arată că în biserica timpurie era destul loc pentru manifestarea libertăţii individuale:
"Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul care este slab nu mănâncă decât verdeţuri. Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu 1-a primit... Dacă unul consideră anumite zile mai sfinte decât altele şi dacă altul le socoteşte pe toate la fel, fiecare trebuie să fie liber pentru a-şi urma propria convingere" (Rom. 14:2).
În calitate de creştini, noi trebuie să fim uniţi în lucrurile de bază ale credinţei noastre. Noi toţi îl urmăm pe Cristos ca Domnul nostru, Îl considerăm Mântuitorul nostru, dar există de asemenea şi loc pentru diversitate. Noi putem avea păreri atât de deosebite, încât nu ne putem aduna laolaltă în anumite ocazii. De exemplu, la un banchet nu pot participa şi cei ce mănâncă de toate, şi cei ce sunt vegetarieni. Ori la sărbătorirea unei zile "sfinte", nu pot veni aceia care nu o consideră sfântă. Dar aceste deosebiri nu trebuie să rupă legătura de dragoste care ne uneşte ca fraţi şi surori în Cristos. Atunci când ne întâlnim cu un frate care gândeşte altfel decât noi, îl vom primi bine fără să "ne apucăm la vorbă asupra părerilor îndoielnice" (Rom.l4:l). Arătaţi-i martorului că dragostea şi nu conformitatea exagerată realizează "legătura desăvârşirii (Col. 3:14), sau "legătura perfectă a unităţii" (NWT).
În discuţia cu un martor, trebuie plecat de la recunoaşterea faptului că regretăm diviziunile din biserică. Unele dintre acestea se datorează tradiţiilor care s-au dezvoltat în locuri geografice diferite, în naţiuni diferite, izolate de bariera limbilor diferite. Altele au apărut datorită diferenţelor de opinii între oameni care respectau Biblia şi acceptau domnia lui Cristos şi se respectau unii pe alţii, dar problemele asupra cărora au diferende, nu sunt clar elucidate în Scriptură. Soluţia nu constă în a găsi un lider autoritar ca toţi ceilalţi creştini să accepte opinia lui. S-a încercat acest lucru de multe ori şi aceasta a dus la diviziuni şi mai adânci. De fapt există numeroase grupuri religioase exclusiviste, care pretind că sunt singurii "creştini adevăraţi." Societatea Turnului de Veghe este doar una din multele grupări de acest fel. Calea spre adevărata unitate creştină nu este în excluderea celor care nu sunt de părerea ta.
Martorii trebuie învăţaţi să se gândească şi la o problemă în care organizaţia nu respectă sfatul Bibliei. Este vorba de problema sărbătorilor sau a zilelor "sfinte." Aşa cum s-a remarcat mai sus, Romani 14:5, 6 dă libertate unor creştini să respecte anumite zile speciale, pe care alţi creştini nu le respectă. Totuşi martorii care celebrează Crăciunul sau Paştele sau chiar Ziua Mamei sunt imediat interogaţi, judecaţi şi excluşi din organizaţie şi nici familia, nici prietenii nu trebuie să aibă legătură cu ei.
Pentru detalii suplimentare asupra supunerii martorilor faţă de instrucţiunile organizaţiei, vezi Mat. 24:45 şi Apoc. 19:1.
1 Corinteni 6:19
"Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care 1-aţi primit de la Dumnezeu..."
Iată un mod de a-i demonstra unui martor divinitatea Duhului Sfânt.
În afară de templul Dumnezeului Adevărat din anticul Ierusalim, Scriptura menţionează multe alte temple: templul lui Dagon (1 Sam. 5:2), templul lui Zeus (Fapte 14:13), templul lui Artemis (Fapte 19:35) şi altele. Fiecare era templul cuiva, a unui dumnezeu fals sau al Dumnezeului Adevărat. Dar Biblia arată că şi trupul fizic al fiecărui creştin, devine un templu. Al cui? Al Duhului Sfânt. Necunoscând personalitatea Duhului Sfânt şi faptul că El e Dumnezeu Însuşi, martorii nu pot înţelege această învăţătură a Scripturii, că Dumnezeu este prezent personal în fiecare credincios. Interliniarul împărăţiei redă cuvânt cu cuvânt acest text, care arată că Duhul Sfânt este viu şi locuieşte în creştini.
Promisiunea acestei relaţii intime, minunate cu Dumnezeu este dată de Isus când spune: "Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veci, Duhul Adevărului... voi îl cunoaşteţi pe El, pentru că rămâne în voi şi va fi cu voi" (Ioan 14:16,17).
Roagă-te ca martorii lui Iehova să ajungă să-1 cunoască pe Dumnezeu în acest mod intim.
Vezi de asemenea Ioan 16:13 şi Fapte 5:3, 4.
1 Corinteni 8:6
"Totuşi, pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn, Isus Cristos prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi"
Aplicând acest verset, martorii susţin că nu este decât un singur Dumnezeu Tatăl, iar Isus Cristos nu este Dumnezeu. Dar dacă ei ar fi consecvenţi în raţionamentul acesta, 1-ar aplica şi la ceea ce urmează: "există un singur Domn, Isus Cristos", deci Tatăl nu este Domn. Dar ei vorbesc mereu de Iehova ca Domn, de aceea nu le place această concluzie. Trebuie să le arăţi că ori aplică raţionamentul şi asupra părţii a doua a versetului, ori nu-1 aplică de loc.
De fapt Scriptura foloseşte termenii Dumnezeu şi Domn interschimbabili. Diferiţi dumnezei falşi sunt numiţi şi "domni." Tatăl este numit atât Dumnezeu, cât şi Domn, iar Fiul este numit de asemenea prin amândoi termenii. Apostolul Toma se adresează lui Isus ca "Domnul meu şi Dumnezeul meu." Liderii organizaţiei îi învaţă pe discipoli să vadă în 1 Cor. 8:6 un contrast care de fapt nu există.
Vezi de asemenea discuţiile de la Isaia 9:6, Ioan 1:1, Ioan 17:3, Ioan 20:21, Apoc. 1:7,8.
1 Corinteni 11:3
"Dar vreau să ştiţi că Cristos este capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Cristos."
Martorii folosesc şi acest verset încercând să nege divinitatea lui Cristos. Dar acest pasaj nu sprijină doctrina lor că Cristos este un înger creat de Dumnezeu. Arată doar principiul autorităţii. În familie capul femeii este bărbatul. Înseamnă acest lucru că femeia este inferioară bărbatului? Sau că reprezintă o formă inferioară de viaţă? Nicidecum! Dumnezeu a vrut ca cineva să acţioneze drept cap al femeii şi a încredinţat acest rol bărbatului. Tot aşa, în Trinitate Tatăl este capul, fără ca aceasta să diminueze divinitatea Fiului.
Vezi de asemenea Isaia 9:6, Ioan 1:1, Ioan 20:28, Col. 2:9şiApoc. 1:7,8.
Coloseni 1:15
"El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel dintâi născut din toată zidirea."
Martorii citează acest verset ca o dovadă că Isus nu este Dumnezeu, ci doar primul înger creat de Dumnezeu. Dar oare termenul "cel dintâi născut" semnifică în Biblie doar faptul de a fi creat ori născut? Termenul este adesea folosit în Scriptură pentru a semnifica prioritatea în importanţă sau rang şi nu ordinea în timp a naşterii. De exemplu, cere martorului să deschidă la Psalmul 89:27. Acest verset vorbeşte despre regele David, care a fost cel mai tânăr, ultimul născut dintre fii lui Iese, departe deci de a fi “Întâiul născut" în sens temporal. Dar iată ce spune Dumnezeu aici: "Iar Eu îl voi face întâiul născut..." Dumnezeu nu inversează ordinea de naştere a fiilor lui lese, făcând să se nască David primul. Psalmul arată ridicarea în rang, în poziţie a lui David faţă de ceilalţi.
Pentru a demonstra că termenul are această semnificaţie şi în Coloseni 1:15 atunci când este vorba de Cristos, cere-i martorului să se uite la context. În versetul 18, Cristos este identificat cu "Capul" şi cu "Cel dintâi născut" şi aceasta pentru ca “În toate lucrurile să aibă întâietatea." Apoi faptul că “În El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii", exprimă divinitatea lui Cristos.
Vezi Dan. 10:13-21 şi Dan. 12:1.
Coloseni 2:9
"Căci în Cristos locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii."
Acest verset trebuie folosit în mod obligatoriu când se dovedeşte unui martor divinitatea lui Cristos. Este util să-1 citim în diferite traduceri: "Fiindcă în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii (KJV), "Deoarece în Cristos există în formă umană totul din Dumnezeu (LB), “În El îşi găseşte locuinţa, în formă umană întreaga plinătate a divinităţii (Biblia în engleza vorbită, tradusă de S.Byington, publicată de Turnul de Veghe în 1972).
Traducerea NWT caută să schimbe semnificaţia acestui verset, redându-1 astfel: "deoarece în El locuieşte trupeşte toată plinătatea calităţii divine", dar în ediţia cu concordanţă şi în Interliniar se admite că termenul grec tradus de ei prin "calitate divină", înseamnă literal "dumnezeire."
2 Timotei 3:16,17
"Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să disciplineze în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent şi echipat complet pentru orice faptă bună" (NWT).
Martorii vor declara că sunt de acord cu acest pasaj şi că îl citează adesea. În practică însă, ei nu cred cu adevărat ultima parte. Ei nu cred că un om este echipat complet şi pe deplin competent dacă nu are cărţile şi revistele organizaţiei lor. Biblia singură nu este de folos.
Noi creştinii avem de asemenea cărţi şi reviste creştine, concordanţe şi dicţionare biblice, etc. Noi considerăm că această literatură este utilă şi instructivă, dar nu credem că fără ea nu putem înţelege mesajul Evangheliei, nu putem fi plăcuţi lui Dumnezeu şi nu putem avea viaţa veşnică. Sunt numeroase mărturiile celor care au intrat în relaţie cu Isus doar prin citirea Bibliei.
Martorii cred că pentru ca cineva să fie salvat, trebuie să aibă literatura organizaţiei. Comentând asupra cărţilor de studii biblice ale Societăţii, Turnul de Veghe din 15-09-1910, pagina 298, spune: "Mai mult, noi nu numai nu credem că oamenii pot vedea planul divin în Biblie dacă studiază singuri Biblia, dar noi am înţeles că dacă cineva renunţă şi după zece ani, să mai folosească aceste studii şi citeşte doar Biblia, în doi ani ajunge în întuneric fără ele. Pe de altă parte, dacă el foloseşte Studiile scripturale cu trimiteri fără să citească nici o pagină din Biblie, el va fi în lumină."
Au abandonat oare martorii astăzi această concepţie a fondatorului organizaţiei, Taze Russell? În Turnul de Veghe din 1-12-1981, pagina 27, este scris: "Iehova Dumnezeu a creat organizaţia Sa vizibilă, robul credincios şi înţelept, format din oameni unşi cu duh, pentru a-i ajuta pe credincioşii din toată lumea să înţeleagă şi să aplice corect Biblia în viaţa lor. Dacă nu suntem în legătură cu acest canal de comunicare pe care-1 foloseşte Dumnezeu, nu vom progresa pe drumul vieţii, indiferent cât de mult am citi Biblia." Aceeaşi idee ca a lui Russell! Doar Scriptura inspirată nu este suficientă pentru a-1 face pe un creştin "deplin competent şi echipat complet" (1 Tim. 3:17), după părerea martorilor.
Ce se întâmplă când un martor citeşte doar Biblia, nu şi cărţile şi revistele organizaţiei? Societatea face o afirmaţie uimitoare, când se referă la cei ce părăsesc organizaţia: "Ei spun că este suficient să citeşti exclusiv Biblia, fie singur, fie în grupe mici în case. Dar ceea ce este straniu, prin aceste "citiri ale Bibliei" ei se reîntorc la învăţăturile apostate conţinute în comentariile făcute de clerul creştinătăţii acum 100 ani" (Turnul de Veghe, 15-08-1981, p. 28,29).
Deci Societatea Turnului de Veghe admite că martorii care citesc numai Biblia încetează să mai creadă în doctrinele organizaţiei şi se reîntorc la doctrinele bisericii creştine. A cui doctrină este deci bazată cu adevărat pe Biblie? Răspunsul reiese evident din afirmaţia de mai sus a Societăţii.
Evrei 1:6
"Dar când duce iarăşi pe pământul locuit pe Cel dintâi născut, zice: "Toţi îngerii să I se închine Lui" (NWT, ediţiile din 1953, 1961, 1970).
Când au apărut aceste ediţii, referirea la închinarea către Isus Cristos a scăpat foarfecii cenzurii. Toate celelalte referiri la închinarea către Isus fuseseră înlăturate din traducerile NWT. Începând cu ediţia din 1971, şi acest verset a fost schimbat: "Toţi îngerii lui Dumnezeu să se supună Lui."
Contextul acestui verset este foarte semnificativ. Întreg capitolul arată superioritatea lui Cristos faţă de îngeri. Dar Societatea martorilor afirmă că Cristos este un înger. Nu-i de mirare că versetul trebuia schimbat pentru a elimina ideea închinării către Fiul lui Dumnezeu!
Rădăcina în limba greacă este "proskuneo", care se poate traduce prin "a se închina" sau "a se supune", în funcţie de context sau de poziţia traducătorului. Roagă-1 pe martor să deschidă la Apoc. 22:8, 9 în Traducerea Interliniară a împărăţiei, unde proskuneo poate fi găsit în textul grec. Apostolul Ioan spune: "M-am aruncat la picioarele îngerului să mă închin lui (proskuneo). Dar el mi-a zis: "Fereşte-te! Nu face una ca asta!... Închină-te lui Dumnezeu!" (proskuneo) Remarcă faptul că închinarea pe care îngerul a refuzat s-o primească şi care trebuie dată lui Dumnezeu, este aceeaşi care Tatăl porunceşte să fie dată Fiului Său Isus în Evrei 1:6, de unde reiese că Isus nu este un înger, ci Dumnezeu.
Apocalipsa 1:7,8
"Iată! El vine pe nori, şi orice ochi îl va vedea şi cei L-au străpuns şi toate neamurile pământului vor plânge din pricina Lui. Da. Amin. "Eu sunt Alfa şi Omega" spune Iehova Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic" (NWT).
Dacă Isus Cristos este arătat a fi "Alfa şi Omega" “Începutul şi Sfârşitul", în timp ce biblia martorilor spune că Iehova este "Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul", rezultă că Isus Cristos este Dumnezeu atotputernic. Dacă martorii nu admit aceasta, atunci trebuie că ei citesc Biblia cu ochelari speciali.
Puteţi discuta aceste versete cu un martor folosi propria lor biblie, NWT.
Apocalipsa 1:7, 9 spune că vine cineva. Acel cineva a fost străpuns. Cine a fost străpuns atunci când a fost ţintuit pe lemn? Isus! Dar în versetul 8 se spune că Cel ce vine este Iehova Dumnezeu. S-ar putea să fie vorba de două persoane care vor veni? Nu, deoarece versetul vorbeşte doar de o singură persoană care vine. Apocalipsa 1:8 arată că Iehova este Alfa şi Omega. În Apoc.22:12,13 se spune: "Iată! Eu vin curând... Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă..." Deci Iehova Dumnezeu vine curând. Dar iată răspunsul la ştirea că "Eu vin curând": "Amin! Vino, Doamne Isuse!" (NWT).
Se poate face observaţia că Alfa şi Omega sunt prima şi respectiv ultima literă a alfabetului grec. Deci Alfa şi Omega înseamnă acelaşi lucru cu Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Apoi întreabă cine vorbeşte în Apoc. 2:8? Cine este Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat...? Evident, este Isus! Cu cine S-a identificat Isus când S-a numit "Cel dintâi şi Cel de pe urmă? Aşa se descrie pe Sine în Vechiul Testament doar Dumnezeul Atotputernic. Isus ştia că atât Ioan, care avea de transmis Apocalipsa, cât şi cititorii Cuvântului lui Dumnezeu, îşi vor aduce aminte de acest versete: "Eu sunt Cel dintâi şi tot Eu sunt şi Cel de pe urmă. Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a întins cerurile... (Isaia 48:12, 13). "Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi. Eu, Eu sunt Domnul şi în afară de Mine nu este nici un Mântuitor! (Isaia 43:10,11).
Remarcă faptul că expresia "Cel dintâi şi Cel de pe urmă" este folosită în Apocalipsa 22:13 ca referire la Iehova Dumnezeu: "Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi Sfârşitul." Şi totuşi Ioan scrie: "...El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel Viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor! (Apoc. 1:17,18).
Aminteşte-i martorului că el a citit în biblia lui că Iehova Dumnezeu este Cel ce vine, Cel ce vine curând, Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, singurul Mântuitor. De asemenea a citit că Isus Cristos, Mântuitorul nostru este de asemenea Cel ce vine, Cel ce vine curând, Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Dacă martorul nu reuşeşte să tragă singura concluzie corectă că Isus Cristos este Dumnezeu Atotputernic, roagă-1 să citească şi Col. 2:9: “În El locuieşte trupeşte toată plinătatea calităţii divine" (NWT). Sau, cum scrie în NIV: “În Cristos locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.6."
Vezi şi Gen. 18:1, 2, Ex. 3:14, Is. 9:6 şi Ioan 1:1.
Apocalipsa 3:14
“Îngerului bisericii din Laodicea, scrie-i: "Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu."
Acest verset este alt verset favorit al martorilor în încercarea de a dovedi că Cristos este doar o fiinţă creată, primul înger pe care L-a făcut Dumnezeu. "Iată", zic ei, "Isus este începutul zidirii lui Dumnezeu!". Dar ar trebui să vorbească mai cu grijă. Ei spun că Dumnezeu Tatăl este Cel ce vorbeşte şi în Apocalipsa 21:6 şi în 22:13, dar El se intitulează în ambele "Începutul". Deci aceasta trebuie că înseamnă altceva decât "primul lucru creat, prima creaţie."
În fiecare din aceste texte, în limba greacă apare cuvântul "arche", cuvânt care în Expository Dictionary of New Testament are următoarele înţelesuri: început, putere, magistrat, conducător. Biblia Turnului de Veghe traduce pluralul acestui cuvânt prin "oficiali guvernamentali" la fel ca în Luca 12:11. Este rădăcina cuvintelor arhiepiscop, arhiereu, arhitect, care desemnează pe şeful unui grup de oameni. Astfel Apoc. 3:14 spune că Isus este "conducătorul creaţiei lui Dumnezeu." Deci nu se poate afirma că Apoc.3:14 îl declară pe Cristos drept o fiinţă creată.
Vezi şi Indexul pe subiecte la "Isus Cristos."
Apocalipsa 7:4
"Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi, o sută patruzeci şi patru de mii, din toate triburile fiilor lui Israel" (NWT).
Societatea Turnului de Veghe susţine că biserica creştină sau trupul lui Cristos este limitată la 144.000 persoane. Numărarea lor a început la Rusalii, în primul secol şi s-a încheiat în 1935. Noii credincioşi de după anul 1935 nu mai pot face parte din cei 144.000, ci formează o clasă secundară numită "mulţimea cea mare" sau "alte oi." Dintre cei 144.000, au mai rămas aproximativ 9000 în viaţă, toţi bineînţeles fiind martorii lui Iehova. Dintre milioanele de martori care trăiesc acum, doar rămăşiţa, cei 9000, au speranţa cerului şi numai ei pot participa la împărtăşania cu pâine şi vin.
Ca şi în cazul altor simboluri din cartea Apocalipsei, semnificaţia numărului 144.000 este o problemă controversată chiar şi între creştinii adevăraţi. Trebuie să recunoaştem deschis acest lucru în faţa martorilor, arătându-le totodată că interpretarea lor este greşită.
Apocalipsa 7:4 spune că cei 144.000 fac parte dintre fii lui Israel, dar martorii susţin că biserica creştină este simbolic prezentată ca "Israelul spiritual" şi deci cei 144.000 aparţin tuturor naţiunilor. Dar dacă citim versetele următoare, ne lămurim că nu au dreptate: "din tribul lui luda 12.000 erau pecetluiţi, din tribul lui Ruben 12.000, din tribul lui Gad 12.000, etc. Cum ar fi putut fi specificat mai clar Israel, decât prin listarea celor douăsprezece seminţii care constituie naţiunea?
Martorii pot răspunde că referirea la cei 12.000 din fiecare seminţie este pur simbolică. Dar dacă ar fi aşa, atunci şi suma celor douăsprezece numere este tot simbolică, 144.000. Totuşi martorii spun că acest număr nu este simbolic. Ei îl consideră literal. Iată cum din nou, interpretarea lor duce la o contradicţie.
Apocalipsa 7:9
"După aceea m-am uitat, şi iată! o mare mulţime pe care nu putea s-o numere nimeni, din toate neamurile şi seminţiile şipopoarele şi limbile, stând în faţa tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe şi fiecare cu ramuri de finic în mâini"(NWT).
Societatea Turnului de Veghe susţine că în anul 1935 Dumnezeu a încetat să mai cheme oamenii la speranţa cerească prin unire cu Cristos. Din acel an s-a format o clasă secundară de credincioşi, în afara trupului lui Cristos, a căror speranţă este să trăiască veşnic în trup, pe pământ. Aceştia constituie "marea mulţime" din Apoc. 7:9.
Aceasta este una din cele mai importante doctrine ale Societăţii Turnului de Veghe. Ea formează baza de convingere a milioanelor de martori cum că:
1. Ei nu pot deveni membri ai trupului lui Cristos (1; Cor. 12:27).
2. Ei nu pot fi născuţi din nou (Ioan 3:3).
3. Ei nu intră în împărăţia Cerească a lui Cristos (2 Tim. 4:18).
4. Ei nu pot primi botezul cu Duhul Sfânt (1 Cor. 12:13).
5. Ei nu se pot împărtăşi cu pâine şi vin (1 Cor. 10:16).
6. Ei nu intră în Noul Legământ mijlocit de Cristos (Evrei 12:24).
7. Ei nu pot fi complet îndreptăţiţi prin credinţa în Isus Cristos (Rom. 3:26).
Astfel Societatea foloseşte "doctrina 1935" pentru a împiedica pe membrii ei să aibă cu Dumnezeu relaţia promisă în Noul Testament tuturor credincioşilor.
Unde spune Biblia că intrarea în "Trupul lui Cristos" se încheie în anul 1935? Nicăieri! Liderii pretind că a fost o "străfulgerare": preşedintele Turnului de Veghe, J. F. Rutherford a primit o "revelaţie specială a adevărului divin." Ei nu pot aduce un suport biblic în legătură cu anul 1935. În loc să se întoarcă la Biblie, ei spun: "Aceste fulgerări de lumini profetice au pregătit fundamentul discursului profetic asupra "Mulţimii celei mari" din 31 Mai 1935, ţinut de preşedintele Societăţii Turnului de Veghe în Washington D.C., la Convenţia Martorilor lui Iehova. Ce revelaţie a adevărului divin!" (T. de V. 01-03-1985, p. 14).
Nădejdea cerească a fost oferită, subliniată şi accentuată până în anul 1935. Apoi când "străfulgerările de lumină" au revelat înţelesul "marii mulţimi" din Apocalipsa 7:9, accentul a început să se pună pe nădejdea pământească (T. de V., 1-02-1982). Această învăţătură nu are nici o bază biblică. Scriptura prezintă în detaliu Vechiul Legământ pentru iudei şi Noul Legământ pentru creştini, dar nu menţionează un al treilea aranjament pentru adunarea unei "mari mulţimi" în vederea unei speranţe pământeşti după 1935. În plus, versetele citate de martori din Apocalipsa localizează "marea mulţime" în "faţa tronului şi înaintea Mielului", “În Templul Său" şi “Înaintea tronului lui Dumnezeu", toate aceste locuri fiind cereşti şi pământeşti, aşa cum susţin martorii.
De fapt referinţa la o "mare mulţime" strigând cu tare şi zicând: "Mântuirea o datorăm Dumnezeului nostru!..." este foarte asemănătoare cu formularea dintr-un alt verset NWT, şi anume Apoc. 19:5, 6 unde invitaţiei "Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui care vă temeţi de El, cei mici şi cei mari" îi răspunde "glasul unei mari mulţimi." Dar în 19:1 Scriptura afirmă că este vorba de "un glas puternic al unei mari mulţimi în cer."
Odată ce dovediţi că interpretarea dată de organizaţie este greşită, nu are rost să continuaţi discuţia asupra identităţii adevărate a "marii mulţimi." Acum martorul este pregătit să asculte Evanghelia reală a lui Cristos, deoarece a văzut că Societatea nu deţine adevărul.
Se poate citi rugăciunea lui Isus din Ioan 17:20-24: "Eu mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor... Tată, în ceea ce priveşte pe cei ce Mi i-ai dat Tu, doresc ca ei să fie împreună cu Mine acolo unde sunt Eu, ca ei să vadă slava Mea..." Rugăciunea lui Isus este ca toţi ucenicii Săi prezenţi şi viitori să fie împreună cu El pentru a privi slava Sa. Arată-i martorului că rugăciunea se aplică la toţi ucenicii viitori care-şi pun încrederea în Cristos. Spune-i că El doreşte să-1 ia în Împărăţia Sa cerească, indiferent dacă a devenit credincios înainte sau după anul 1935.
Vezi de asemenea discuţia asupra cerului şi pământului la Psalmul 37:9, 115:16 şi Ioan 10:16, discuţia despre împărtăşanie la Matei 26:27 şi discuţia despre "marea mulţime" la Apocalipsa 19:1.
Apocalipsa 19:1
"După aceste lucruri ara auzit glasul puternic a unei mari mulţimi în cer" (NWT).
Societatea Turnului de Veghe produce o spălare a creierelor atât de puternică, încât discipolii se pot uita la negru şi-l văd alb, dacă organizaţia le-a cerut acest lucru. Că aceasta nu este o exagerare, a dovedit-o discuţia pe care am avut-o cu o membră a organizaţiei, care a bătut la uşa mea în vara anului 1983. Ea n-a ştiut că eu fusesem înainte martor, altfel nu mi-ar fi adresat nici un cuvânt. Discuţia a decurs în felul următor:
David Reed: "Am auzit că dumneavoastră credeţi că faceţi parte dintr-o "mare mulţime" care va primi viaţa veşnică pe pământ, în loc de a merge în cer. Puteţi să-mi arătaţi "marea mulţime" în Biblie?"
Martora: "Da, aşa spune Biblia. Iată, în Apocalipsa 7:9. Şi eu sper să fac parte din aceea "mare mulţime" care va trăi veşnic pe pământ."
David Reed: " Dar Apocalipsa 7:9 plasează "marea mulţime" în cer, înaintea tronului lui Dumnezeu, nu-i aşa?"
Martora: "Sigur, tronul lui Dumnezeu este în cer, dar "marea mulţime" este pe pământ. Toată creaţia este înaintea tronului lui Dumnezeu."
David Reed: "Nu cred că versetul localizează "marea mulţime" înaintea tronului, într-o manieră aşa de generală. Dar să căutăm şi alt pasaj în care Apocalipsa vorbeşte despre "marea mulţime", de pildă în Apocalipsa 19:1."
Martora: "Desigur! Este scris: "După aceste lucruri, am auzit glasul puternic al unei mari mulţimi în cer."
David Reed: "O mare mulţime, unde?"
Martora: "Marea mulţime este pe pământ".
David Reed: "Spune asta versetul? Citiţi-1 din nou."
Martora: "Spune cer, dar marea mulţime este pe pământ."
David Reed: "Cum puteţi spune că marea mulţime este pe pământ când Biblia afirmă că este în cer?"
Martora: "Nu înţelegeţi! Noi avem oameni la cartierul nostru general din Brooklyn, New York, care ne tălmăcesc Biblia. Ei pot dovedi că marea mulţime este pe pământ. Eu nu pot să explic asta foarte bine. O clipă, vă rog!"
Ea a ieşit afară şi a chemat în ajutor o altă martoră, aflată la câteva case mai departe, dar aceasta m-a recunoscut că sunt un fost martor şi conversaţia s-a încheiat. Dar deja mă lămurisem că un martor se poate uita la cuvântul "cer" în Biblie, şi-1 citeşte "pământ", dacă organizaţia a cerut asta. Când cele două martore au părăsit locuinţa mea, mi-am amintit de cartea "1984" a lui George Orwell. Mi-am amintit de modelul îngrozitor al statului totalitar unde oricine ştie că "Fratele Cel Mare te vede", aşa că "tot ce spune Partidul că este adevărat, este adevărat", şi că "doi plus doi fac cinci, dacă Partidul spune aşa." Într-adevăr, organizaţia impune acest mod de gândire membrilor săi. (Alt paralelism între societatea martorilor şi societatea totalitară a lui Orwell sunt puse în evidenţă în cartea "Lumea orwelliană a martorilor" de Gary şi Heather Botting, 1984, Universitatea din Toronto.)
Pentru informaţii suplimentare asupra problemei cer-pământ, vezi Ioan 10:16 şi Apoc. 7:9. În ceea ce priveşte spălarea creierelor, vezi capitolele Mat. 24:45, 1 Cor. 1:10 şi "Mărturia Autorului."
1879 - Charles Taze Russell începe publicarea revistei sale "Turnul de Veghe al Sionului şi Vestitorul Prezenţei lui Cristos."
1881 - Formarea Societăţii Turnului de Veghe al Sionului.
1885 - Societatea raportează 300 "colportori" ai literaturii sale.
1886 - Russell publică "Planul Divin al Erelor." 1914 - Nu are loc bătălia Armaghedonului aşa cum profeţise organizaţia.
1916 - Charles Russell moare.
1917 - "Judecătorul" J. F. Rutherford preia controlul organizaţiei.
1920 - Societatea proclamă: "Milioanele care trăiesc acum, nu vor muri niciodată!" şi profeţeşte învierea pe pământ pentru anul 1925.
1920 - Organizaţia raportează 8.402 voluntari care distribuie literatura ei.
1925 - Avraam, Isaac, Iacov şi alţii, nu învie din morţi după cum profeţise Turnul de Veghe.
1927 - Se construieşte Centrul Turnul de Veghe în Brooklyn, New York.
1930 - Se construieşte "Beth Sarin" în San Diego, pentru adăpostirea profeţilor care vor învia în curând. Acolo locuieşte acum, "judecătorul" Rutherford.
1931 - Adoptarea oficială a numelui "Martorii lui Iehova." .
1935 - Societatea începe să adune "marea mulţime", îi învaţă să nu participe la împărtăşanie, şi în schimb le oferă "raiul terestru."
1938 - Adunările locale ale martorilor şi guvernarea democratică a bisericii, se supun liderilor locali numiţi "teocratic" de către conducerea de la Brooklyn.
1938 - Organizaţia raportează 59.047 distribuitori de literatură, 69.345 participanţi la comuniunea anuală, 36.732 care se împărtăşesc.
1942 - J. F. Rutheford moare. N. H. Knorr devine preşedinte.
1943 - N. H. Knorr organizează cursuri de specializare pentru voluntarii locali şi pentru misionarii în străinătate.
1948 - Organizaţia raportează 260.756 distribuitori de literatură, 376.393 participanţi la comuniunea anuală şi 25.395 care se împărtăşesc.
1950 - Publicarea traducerii New World Translation (NWT) a Noului Testament, în care Isus este numit "un dumnezeu" în Ioan 1:1, iar numele Iehova este introdus în tot Noul Testament.
1958 - Organizaţia raportează 798.326 distribuitori de literatură, 1.171.789 participanţi la comuniunea anuală şi 15.037 care se împărtăşesc.
1968 - în Turnul de Veghe apare articolul "De ce aşteptaţi 1975?" în care Armaghedonul este profeţit pentru anul 1975.
1975 - Organizaţia raportează 2.179.256 distribuitori de literatură, 4.925.643 participanţi la comuniunea anuală şi 10.550 care se împărtăşesc.
1975 - Armaghedonul refuză să apară!
1985 - Organizaţia raportează 3.024.131 distribuitori de literatură, 7.792.109 participanţi la comuniunea anuală şi 9.051 care se împărtăşesc.
"L-am vânat pe următorul martor care mi-a călcat pragul casei. Imediat ce a venit, am început să-1 bombardez cu versetele Scripturii, unul după altul. Să-1 fi văzut cum făcea feţe-feţe! La sfârşit 1-am pocnit cu Ioan 1:1 drept între ochi, după care 1-am dat afară!"
Ştiţi pe cineva care a avut o asemenea întâlnire cu un martor? Spuneţi-i că a câştigat bătălia, dar a pierdut războiul.
După o asemenea bombardare scripturală, martorul rănit fuge la liderii săi pentru protecţie şi mângâiere. Ei îl "pansează", desfiinţând argumentele care 1-au rănit şi sfătuindu-1 să nu mai asculte la "gospodine certăreţe" în predicarea lor de la uşă la uşă. El va replica: "Nici o grijă, nu vreau să mă mai expun la aşa ceva!"
Această carte conţine suficientă muniţie pentru un război spiritual împotriva fortăreţei Turnului de Veghe. Dar dacă un creştin îl pune la colţ pe martor şi-1 bombardează rapid, fără să-1 lase să respire, rezultatul va fi descurajant. Liderii lor ştiu că mintea umană nu poate absorbi prea multă informaţie într-un timp scurt, de aceea ei planifică un "studiu" de cel puţin şase luni pentru convertire. Numai un martor începător îşi va bombarda ţinta cu o predică de la Adam la armaghedon în prima vizită. Martorii sunt disciplinaţi în aplicarea metodelor lor, şi acesta este unul din motivele creşterii lor numerice uimitoare. Am face bine să învăţăm de la ei nu învăţăturile false, ci metodele eficiente.
Totuşi, cel mai bun exemplu pe care-1 putem urma în ceea ce priveşte tehnica, este Domnul Isus Cristos. Ca Mare învăţător, El a folosit cuvinte bine alese, ca şi miracole pentru a-i atrage pe oameni la Sine. Deoarece El a trebuit să-i înveţe concepte noi şi surprinzătoare pe iudeii care 1-au urmat, din exemplul Lui putem învăţa cum să împărtăşim adevărata Evanghelie cu martorii lui Iehova.
Isus ştia cât sunt de capabili să absoarbă ucenicii Săi, de aceea nu i-a supraalimentat cu învăţătură. Chiar după ce a petrecut multe luni cu apostolii, El le-a spus: "Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta" (Ioan 16:12). Evanghelia constă şi din "lapte", şi din "hrană tare" (Evrei 5:12). Dacă dai prea de timpuriu hrană tare unui bebeluş, el o va scuipa. Ştiind că un martor are nevoie de mult timp pentru a renunţa la învăţăturile Turnului de Veghe şi pentru a învăţa doctrinele biblice, nu trebuie să-i dăm prea mult deodată, lăsându-i timp să digere.
Isus putea lăsa pe mai târziu multe din lucrurile pe care avea să le spună, deoarece El ştia că Duhul Sfânt va continua să-i înveţe pe ucenici: "Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul" (Ioan 16:13). Noi trebuie să ne încredem în faptul că Duhul Sfânt îi va învăţa pe credincioşi şi azi, ca şi în primul secol. Nu trebuie să ne închipuim că noi vom corecta în mintea martorilor toate noţiunile greşite. Duhul Sfânt va continua acolo unde noi depunem armele.
În plus, Isus a fost un păstor, nu un cowboy care mâna turmele cu focuri de armă şi pocnete de bici. El şi-a condus turma cu blândeţe, le-a chemat şi oile au auzit vocea Lui şi L-au urmat. Putem face acelaşi lucru prezentând cu blândeţe Evanghelia lui Dumnezeu, încredinţaţi că oile vor auzi şi vor asculta fără să fie terorizate. Martorii sunt obişnuiţi să fie terorizaţi de liderii lor, iar noi trebuie să fim diferiţi de ei. Observaţi de asemenea metodele folosite de Isus spre a-i învăţa pe ucenici. Dacă citim oricare din cele patru Evanghelii, observăm că sunt multe propoziţii care se termină cu semnul întrebării "?", care arată ca un cârlig, iar întrebările funcţionează la fel, agăţând răspunsurile şi trăgându-le din gura celui întrebat. Isus era foarte îndemânatic la folosirea acestor cârlige de pescuit. Dar în loc să-şi îngroape ascultătorii sub o avalanşă de informaţii, scotea de la ei răspunsurile prin întrebări. O persoană îşi poate închide urechile la ceea ce nu vrea să audă, dar dacă o întrebare este bine pusă, el nu poate evita să-şi formeze un răspuns în mintea lui şi nu poate scăpa concluziei la care a ajuns, deoarece este concluzia lui personală.
Pe de altă parte, dacă noi îi dăm răspunsul, efectul poate fi diferit. De exemplu, îi putem spune unui martor că a fost înşelat, sau că organizaţia lui este un profet fals, sau că el are nevoie de mântuire. Dar dacă el însuşi nu a ajuns la aceste concluzii în mintea lui, el va fi ofensat şi va respinge orice altceva vei spune în continuare. Trebuie să-i ghidăm gândirea în direcţia concluziilor corecte la care dorim să ajungă. În loc să spunem: "Ia te uită ce spune acest verset! Isus este Dumnezeu", îl putem ruga să citească versetul cu voce tare şi apoi îl întrebăm: "La cine crezi că se referă autorul în acest verset? Ce spune despre El?" Chiar dacă martorul evită să răspundă, vei vedea că se schimbă la faţă când descoperă adevărul. Trebuie să ne purtăm cu răbdare şi înţelegere dacă dorim să-i ajutăm pe cei care au fost înşelaţi. Încercaţi să vă puneţi în locul lor. Aduceţi-vă aminte de Matei 7:12: "Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel." Apostolul Pavel demonstrează acest fel de înţelegere în predica sa din Atena (Fapte 17:16-34). Scriptura ne spune că "i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli." Şi totuşi, în loc să-i mustre pentru idolatria lor, Pavel se abţine, şi caută un lucru pe care-1 au în comun, pe baza căruia îi poate chema la mântuire. El le spune: "Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. Căci pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: "Unui dumnezeu necunoscut!" Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu." Noi putem proceda la fel, apreciind la martori zelul şi dorinţa lor de a sluji pe Dumnezeu.
Acum câţiva ani, doi misionari mormoni ne-au făcut o vizită. Eu am pus "toate cărţile pe masă" şi i-am provocat în ceea ce priveşte autenticitatea Cărţii lui Mormon. Ei au fost tulburaţi vizibil când au plecat de la noi, dar nu am mai auzit de ei. Recent, am avut o întâlnire cu alţi doi tineri mormoni. De data asta am aplicat unele principii scrise aici, dându-le informaţii în porţii mici, câte puţin de fiecare dată. În acest fel, ne-am întâlnit de mai multe ori cu ei, având ocazia să plantăm multă sămânţă, rugându-ne ca aceasta să încolţească prin grija lui Dumnezeu (1 Cor. 3:6, 7).
Comparând comportarea noastră cu mormonii în cele două situaţii, mi-am adus aminte de un băieţel considerat înapoiat mintal de către ceilalţi copii din vecini. Cineva, ştiind că băiatul era inteligent, i-a întrebat pe copii de ce îl consideră aşa şi îşi bat joc de el. "Pentru că e un prost", au răspuns ei. "Dacă îl punem să aleagă între o monedă de cinci bani şi una de zece bani, el o alege pe cea de cinci bani, că arată mai mare. Şi mereu face la fel." Mai târziu vecinul 1-a întrebat pe băieţel de ce alege mereu moneda de cinci bani. "Simplu!" a răspuns copilul, "dacă mai jucăm de câteva ori jocul ăsta, o să-mi umplu buzunarele cu monezi de cinci bani. Dar dacă iau moneda de zece bani, jocul s-a terminat."
Aşa că fie că e vorba de a colecta monezi încetul cu încetul, sau de a găsi lucruri în comun, sau de a găsi întrebări potrivite, sau de a amâna altele pentru data viitoare, sau o combinaţie între toate aceste tehnici când este cazul, noi trebuie să ne rugăm pentru a descoperi procedura cea mai eficientă în a comunica mesajul Evangheliei interlocutorilor noştri. Pe deasupra tuturor lucrurilor, nădejdea succesului nostru stă în Domnul şi nu în noi înşine, indiferent cât studiu şi pregătire am făcut.
"Căci armele cu care luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu şi orice gând îl facem rob ascultării de Cristos" (2 Cor. 10:4,5). |
BluePink 
