Martorii lui Iehova
Scrutin Biblic al EREZIEI lor
Replică verset cu verset
de David A. Reed
Bat la uşă în momentele cele mai nepotrivite cu putinţă când eşti încă în pat, sâmbătă dimineaţa, când familia doar ce s-a aşezat la prânzul de duminică sau când eşti ocupat să faci baie copilului şi continuă să vină cu o perseverenţă egalată doar de tăunii dintr-o zi fierbinte de vară. Dacă îţi faci timp să vorbeşti cu ei, vei fi frustrat şi tulburat. Ei sar prin Bibliile lor cu o iuţeală uimitoare, citând capitolul şi versetul pentru a demonstra că Isus Cristos este doar un înger, că El a murit pe un par şi nu pe o cruce, că acceptarea unei transfuzii de sânge este tot atât de gravă ca şi adulterul şi că Societatea Turnului de Veghe din Brooklyn, NewYork (Watchtower) este "adevăratul Profet al lui Dumnezeu, mijlocul Său de comunicare cu oamenii."
Cât este de uşor să-i califici pe martorii lui Iehova drept răul încarnat şi să-i alungi de la uşă cu o vorbă aspră! Uneori chiar aşa se întâmplă. Soţia mea Penni, care a crescut ca martoră a lui Iehova, a bătut odată, împreună cu o începătoare la uşa unui om care a spus că este creştin şi care le-a alungat din curte strigând: “Înşelătorilor", "Mincinoşilor" şi în final le-a trimis în iad. Penni a folosit acest prilej spre a-şi instrui protejata cu privire la identitatea membrilor bisericii.
Totuşi, indiferenţa şi nu mânia este răspunsul primit mai frecvent de martori. “Îmi pare rău, nu mă interesează", este răspunsul cel mai obişnuit, sau “Îmi pare rău, sunt ocupat" sau "Îmi pare rău, sunt metodist." Martorii răspund uneori "Îmi pare şi mie rău că sunteţi metodist" sau "Vă doresc o zi plăcută!" şi se duc la uşa următoare.
De ce continuă să bată pe la uşi? Un motiv este credinţa lor că cine nu intră în" organizaţia Martorilor lui Iehova pentru a fi mântuit, va fi distrus în iminenta Bătălie a Armaghedonului (Watchtower, 15-11-81, p. 21). Ei încearcă să-ţi salveze viaţa. Dar râvna lor misionară este fondată pe credinţa că nici ei nu vor supravieţui Armaghedonului dacă nu vor merge din casă în casă sub îndrumarea "Organizaţiei lui Dumnezeu."
Majoritatea martorilor lui Iehova se străduiesc cu toată sinceritatea să fie pe placul lui Dumnezeu. Ei sunt asemenea iudeilor despre care Pavel scria că "...ei au zel pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, pentru că necunoscând neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu" (Rom. 10-2, 3).
Marea majoritate a martorilor sunt victime ale altor victime - ucenici orbi ai unor lideri orbi. Ei cred că doar prin fapte pot scăpa de primejdia nimicirii. De fapt ei sunt astfel legaţi ca sclavi într-un imperiu religios multimiliardar. Ei nu vor să fie eliberaţi de acest jug ce le apasă umerii, deoarece chiar acest jug le dă mântuirea şi oricine ar vrea să-i elibereze de el este un înşelător trimis de Satan.
Cine face o încercare să-i convingă de rătăcirea lor, îşi dă seama cât de greu se poate discuta cu ei. Ei îţi vor pune la încercare răbdarea, îţi vor testa cunoştinţele biblice şi-ţi vor tulbura încrederea. A urmări un subiect în discuţia cu ei este tot atât de dificil ca a urmări un bob de mazăre în mâna unui scamator; sar de la un verset la altul, incapabili să susţină o idee până la capăt. Cu toate acestea, ei au nevoie să audă Evanghelia de la tine şi de aceea merită efortul.
Cei mai mulţi dintre martori provin din medii lipsite de spiritualitate. O parte din ei sunt foşti catolici care mergeau rar ia biserică. Unii au crescut în biserici protestante, dar n-au înţeles niciodată mesajul evangheliei. Mulţi n-au avut o viaţă familială religioasă ci doar materialism şi păcat sau pur şi simplu erau prinşi într-o rutină care nu avea nici un sens - şi atunci au bătut la uşa lor Martorii. Invitaţia de a studia Biblia a părut atractivă. Aveau nevoie de Dumnezeu în viaţa lor. Dar Martorii au comutat curând studiul Bibliei pe studiul unei cărţi a Turnului de Veghe şi astfel noul ucenic este condus spre o organizaţie idolatră, în loc să fie condus spre Dumnezeu.
Cine-i va ajuta pe Martorii lai Iehova să audă Evanghelia reală a lui Cristos? În fiecare săptămână ei bat la multe uşi şi întâlnesc mulţi oameni printre care unii sunt creştini. Dar rareori întâlnesc pe cineva care să stăpânească "Sabia Duhului" (Efes. 6:17) în aşa măsură încât să penetreze armura mintală, acel zid aproape impermeabil al raţionamentelor sucite pe care societatea Turnului de Veghe 1-a zidit în minţile lor. Noi creştinii trimitem misionari în colţurile cele mai îndepărtate ale pământului şi-i învăţăm cele mai dificile limbi pentru a-i converti la Cristos pe cei pierduţi. Nu ar trebui să facem măcar puţin efort pentru a comunica suficient cu aceste suflete care vin chiar la uşile noastre?
Dar un creştin care încearcă să ajute ia convertirea unui martor, are el însuşi nevoie de ajutor. Martorii lui Iehova petrec câteva ore în fiecare săptămână studiind şi exersându-se pentru a face faţă unor asemenea întâlniri. Chiar un creştin cu o serioasă cunoaştere a Scripturii poate fi prins descoperit de unele dintre argumentele lor stranii.
Cartea de faţă dă unele soluţii cu privire la această problemă. În ea sunt examinate versetele favorite ale martorilor - textele folosite de ei ca pretexte pentru justificarea învăţăturilor Turnului de Veghe. Fiecare verset este analizat din mai multe puncte de vedere. Cum înţeleg martorii versetul? Cum se potriveşte în cadrul lor doctrinal? Este versetul tradus greşit în versiunea lor denaturată a Bibliei? Este versetul scos din context? Ce spune versetul de fapt? Cum poţi comunica cel mai bine cu un martor asupra acestui pasaj?
Alte versete selectate în această carte sunt cele pe care martorii le ignoră, texte pe care liderii lor le ocolesc cu grijă atunci când explică Biblia ucenicilor lor. În cazul meu personal, deşi am fost prezbiter timp de opt ani între martori, predicând în adunarea mea sau fiind invitat în altele, multe pasaje din Biblie mi-au fost complet necunoscute până când mi-au fost îndepărtaţi ochelarii de cal. Cele mai multe versete au fost analizate în această carte, arătând şi felul cum le putem folosi eficient pentru a împărtăşi Evanghelia lui Cristos unui martor.
Pentru a fi uşor găsite, textele sunt prezentate în ordinea în care apar în Biblie. Se recomandă citirea integrală a cărţii înaintea folosirii ei într-o întâlnire cu martorii lui Iehova.
În multe domenii învăţătura martorilor este asemănătoare cu doctrina creştinismului biblic - de exemplu, sexul în afara căsătoriei este considerat păcat, este acceptat creaţionismul biblic şi este respinsă teoria evoluţiei, Biblia este considerată drept Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Dar în multe alte domenii învăţăturile lor sunt deosebite şi-i califică drept o sectă pseudo-creştină, în special în legătură cu următoarele subiecte:
A. Armaghedon: Dumnezeu va purta în curând un război împotriva omenirii, distrugându-i pe toţi, cu excepţia martorilor. În primul rând vor fi distruse bisericile creştine.
B. Zilele onomastice: Sărbătorirea unei zile de naştere, în orice manieră, este strict interzisă. Chiar şi trimiterea unei felicitări de ziua de naştere, va atrage după sine judecarea în comitet a făptaşului. Pedeapsa constă în excluderea din comunitate.
C. Transfuzia de sânge: Acesta este un păcat mai grav decât furtul sau adulterul. Hoţii şi curvarii sunt iertaţi mai uşor în comitetele de judecată ale Turnului de Veghe decât cei ce au acceptat o transfuzie. Un martor trebuie să refuze să primească sânge în orice circumstanţă, chiar atunci când refuzul duce la moarte. De asemenea, adulţii refuză transfuzia de sânge pentru copiii lor minori.
D. Creştinismul: După părerea martorilor, creştinismul adevărat a dispărut de pe faţa pământului la scurt timp după moartea apostolilor cu excepţia câtorva oameni care au păstrat credinţa. El a reapărut doar după înfiinţarea Turnului de Veghe, de către Charles Taze Russell prin anii 70.
În secolul trecut, când Cristos s-a reîntors în mod invizibil în 1914, El i-a găsit pe cei din grupul lui Russel ocupaţi cu slujba "robului credincios şi înţelept" (Mat. 24:45) şi i-a pus peste toate averile Sale. Celelalte biserici creştine, sunt unelte ale diavolului.
E. Reîntoarcerea lui Cristos: Domnul s-a reîntors în anul 1914 şi de atunci domneşte ca rege pe pământ prin intermediul Societăţii Turnului de Veghe. Referirile la a doua venire sunt redate în biblia martorilor drept ceva împlinit. Generaţia oamenilor care au trăit în vremea celei de-a doua veniri din 1914, nu va dispare înainte de consumarea Armaghedonului (vezi Mat. 24:34).
F. Cronologia: Martorii cred că Dumnezeu are un calendar precis pentru toate evenimentele trecute şi prezente, datele fiind legate între ele prin formule matematice simple şi descoperite oamenilor prin Societatea Turnului de Veghe. Cele şapte zile ale creaţiei din Geneza, au fost de fapt şapte mii de ani ce constituie o săptămână de patruzeci şi nouă de mii de ani. Dumnezeu 1-a creat pe Adam în anul 4026 înainte de Cristos. Crearea Evei la scurt timp după aceea, a marcat sfârşitul celei de-a şasea zi a creaţiei şi începutul zilei a şaptea. Prin urmare, noi ne aflăm acum la şase mii de ani după începutul celei de-a şaptea zi, ceea ce înseamnă că Armaghedonul va pune în curând capăt celor şase mii de ani de trudă umană, pentru a începe domnia de o mie de ani a lui Cristos, care va fi ca un Sabat. Pe baza acestei cronologii, organizaţia Watchtower a promulgat o serie de profeţii apocaliptice concrete.
G. Crucea: După părerea martorilor, crucea este un simbol religios păgân, adoptat de creştini atunci când Satana a preluat controlul autorităţii eclesiastice. Nu are nimic de-a face cu Cristos, deoarece El n-a fost ţintuit pe o cruce, ci pe un stâlp fără braţul transversal. Martorii detestă crucea, iar noii convertiţi nu trebuie doar să arunce orice cruce aflată în posesia lor, ci s-o distrugă.
H. Divinitatea: Doar Tatăl este Dumnezeu Şi adevăraţii închinători trebuie să-L cheme Iehova. Martorii sunt învăţaţi că Isus Cristos a fost doar o manifestare în formă umană a arhanghelului Mihail, astfel că El nu este Dumnezeu, ci doar o fiinţă creată. Nici Duhul Sfânt nu este Dumnezeu, ci doar o forţă activă.
I. Excluderea: Aceasta este pedeapsa pentru orice încălcare a regulilor organizaţiei Watchtower. Ea constă într-o hotărâre publică anunţată adunării în Kingdom Hall (Sala împărăţiei), prin care se interzice orice asociere sau părtăşie cu cel vinovat. Martorii obişnuiţi nu trebuie nici măcar să-1 salute pe cel exclus când îl întâlnesc pe stradă. Excepţie fac doar membrii familiei care trebuie să-şi continue "legăturile necesare", cât şi prezbiterii, în cazul când cel vinovat arată pocăinţă.
J. Cerul: Doar 144.000 persoane merg în cer. Această "turmă mică" începe cu cei doisprezece apostoli. Numărul acestor privilegiaţi s-a împlinit în anul 1935, şi în el sunt incluşi cei aproximativ nouă mii de prezbiteri care trăiesc acum şi care sunt ultimii care vor mai merge în cer. Restul martorilor speră să trăiască veşnic pe pământ.
L. Iadul: Urmând învăţătura fondatorului său, Societatea Turnului de Veghe susţine că iadul se referă doar la mormânt, că focul Gheenei anihilează complet, astfel că morţii nu au o existenţă conştientă până la învierea trupească.
M. Sărbătorile: Sărbătorirea oricărei "aniversări lumeşti" este interzisă cu stricteţe. De asemenea sunt interzise: aniversarea zilelor de naştere (inclusiv a preşedintelui Statelor Unite), Crăciunul, Paştele, Anul Nou, Vinerea Mare, Thanksgiving (Ziua Mulţumirii), şi altele, inclusiv Ziua Mamei sau Ziua Tatălui. Chiar dacă nu se poate stabili o origine păgână pentru sărbătoarea respectivă, simplul fapt că "poporul lumesc" o ţine, este un motiv suficient ca martorii să nu o celebreze.
N. Duhul Sfânt: Nu este nici Dumnezeu, nici vreo persoană, ci doar o "forţă activă" impersonală pe care Dumnezeu o foloseşte după voia Sa.
O. Nădejdea: Martorii cred că Dumnezeu a încetat să-i mai cheme pe credincioşi în cer în anul 1935(în afară de cei 9000 de prezbiteri care trăiesc acum şi care au locul lor rezervat în cer), oferind acum doar posibilitatea de a trăi veşnic pe pământ. "Milioane din cei ce trăiesc acum pe pământ nu vor muri niciodată" este o credinţă familiară martorilor. Pe ceilalţi, Dumnezeu îi va distruge, restaurând pe întreg pământul o grădină a Edenului pentru Martorii lui Iehova.
P. Isus Cristos: în teologia Turnului de Veghe, Isus Cristos este primul înger creat de Dumnezeu. Martorii îl identifică pe Cristos cu arhanghelul Mihail, deşi ei îl numesc şi Fiul lui Dumnezeu deoarece "prima persoană cu duh pe care a creat-o Dumnezeu a fost ca un întâi născut pentru El" (1982, broşura Turnului de Veghe, "A te bucura de viaţă veşnică pe pământ", pag. 14). Ei îl numesc de asemenea "un dumnezeu" şi aşa traduc Ioan 1:1 în biblia lor.
R. Organizaţia: Martorii cred că Dumnezeu a înfiinţat organizaţia Turnului de Veghe pentru a aduna împreună pe cei ce vor fi mântuiţi. Fiind agenţia vizibilă a lui Dumnezeu pe pământ, această organizaţie exercită autoritate guvernamentală completă asupra credincioşilor - emite legi, judecă pe cei ce le încalcă, conduc şcolile împărăţiei, ş.a.m.d. - în paralel cu guvernul laic. La apariţia unui conflict între cele două autorităţi, credincioşii trebuie să se supună guvernării religioase şi nu guvernului laic (aşa înţeleg ei Fapte 5:29 "să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni").
S. Învierea: în ceea ce priveşte moartea lui Cristos, martorii cred că şi El a încetat să mai existe după moarte, fiind înviat după trei zile, dar ca duh. Ei neagă învierea sa trupească. La reîntoarcerea Sa în 1914, El a înviat în spirit pe cei credincioşi, iar restul omenirii va fi înviată în trup în timpul domniei de o mie de ani.
T. Mântuirea: Deşi vorbesc despre mântuirea prin credinţa în Cristos, martorii cred de fapt că mântuirea nu e posibilă fără o supunere totală faţă de Societatea Turnului de Veghe şi fără o participare riguroasă la programele sale. Chiar şi martorii care nu sunt destul de zeloşi ar putea fi anihilaţi la Armaghedon, iar cei ce primesc intrarea în paradisul terestru, vor trebui să facă fapte bune tot timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, pentru a fi pecetluiţi pentru viaţă.
Creştinii care intră în discuţie cu martorii, trebuie să fie conştienţi că aşa numita Biblie pe care o folosesc martorii, conţine un număr de falsificări flagrante introduse în text pentru a susţine doctrina Turnului de Veghe.
Apostolul Petru, referindu-se la epistolele inspirate ale lui Pavel, a spus că sunt “În ele unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor" (2 Petru 3:16).
Trei sferturi de veac, Societatea Turnului de Veghe s-a limitat doar la răstălmăcirea versiunilor Bibliei, King James şi American Standard, acestea conţinând numele Iehova în Vechiul Testament. Ei au scris instrucţiuni despre cum trebuie "sucite" Scripturile, dovedind astfel că Dumnezeu interzice vaccinul, că Avraam şi profeţii credincioşi vor învia pe pământ în anul 1925, că Dumnezeu a inspirat Marea Piramidă a Egiptului, ş.a.m.d. Dar unele învăţături ale Turnului de Veghe n-au putut fi deduse din Biblie oricât de mult au fost răstălmăcite versiunile King James şi American Standard. Aceasta i-a determinat pe lideri, prin anii 1950, să recurgă la modificări a sute de versete din Biblie. Aşa a apărut "Noua Traducere Mondială a Sfintelor Scripturi", versiune modificată periodic, pentru a face faţă noilor învăţături ale organizaţiei.
De exemplu, în noua traducere, crucea a fost înlocuită cu "stâlpul de tortură", deoarece martorii susţin că Isus a fost ţintuit pe un stâlp vertical, nu o cruce. În loc de Duhul Sfânt, ei traduc "duhul sfânt" sau "forţa activă", pentru a corespunde cu negarea divinităţii şi personalităţii Duhului Sfânt. Apoi, Cristos a vorbit nu de "revenirea" Sa, ci de "prezenţa" Sa, pe care martorii o consideră invizibilă.
Noua Traducere mondială elimină în mod sistematic dovezile divinităţii lui Cristos. În loc să se proşterne la picioarele Lui pentru a I se închina, oamenii trebuie doar să "asculte" de El, Ioan 1:1 nu mai spune: "Cuvântul era Dumnezeu", ci "Cuvântul era un dumnezeu". Isus nu mai spune: “Înainte să fi fost Avraam, Eu sunt", ci: “Înainte ca Avraam să existe, eu am existat", pentru a evita asocierea cu "Eu sunt" din Exod 3:14, unde se vorbeşte de Dumnezeu (Iehova). Dar cea mai răspândită modificare a Bibliei a fost făcută prin introducerea de 237 ori a numelui Iehova în Noul Testament. Traducătorul poate alege numele Iehova sau Iahve în Vechiul Testament, deoarece în textul ebraic apare tetragrama IHVH. Înserarea numelui Iehova în Noul Testament, nu are nici un suport în originalul grecesc. Nici măcar în Traducerea Interliniară a Împărăţiei, unde originalul în limba greacă dublează textul englezesc, nu se poate motiva folosirea numelui Iehova, care nu apare de loc în limba greacă. Pentru a exemplifica deformările menţionate, se pot analiza două cazuri care demonstrează devierea doctrinară a bibliei martorilor. Ne referim la Rom. 14:8, 9 unde înserarea numelui Iehova, produce în textul englezesc un "non sequitar" logic şi la Evrei 1,:6, unde ediţiile mai vechi traduceau “Îngerii se închinau Fiului lui Dumnezeu, pe când ediţiile noi au tradus "se supuneau." Această problemă este redată mai detaliat în "Noul Testament al Martorilor lui Iehova", lucrare scrisă de R. H. Countess (1982, Presbyterian and Reformed Publishing Co., 136pagini).
Geneza 1:1-2
"La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. Însă pământul era pustiu şi fără formă şi întunericul stăpânea pe faţa adâncului de ape; şi forţa activă a lui Dumnezeu se mişca încolo şi încoace pe suprafaţa apelor."
Martorii lui Iehova folosesc acest verset pentru a ataca credinţa creştină în personalitatea Duhului Sfânt. Aşa că nu Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor, ci doar o forţă impersonală aflată la dispoziţia lui Dumnezeu. Pentru a demonstra aceasta, martorii citează versetul aşa cum apare în Noua Traducere Mondială a Sfintelor Scripturi, astfel că nu mai este necesară răstălmăcirea Scripturii pentru a o potrivi cu doctrina lor. În alte texte, versiunea Turnului de Veghe vorbeşte despre "duh sfânt", nearticulat şi fără majuscule.
Pentru a răspunde pretenţiei martorilor că Duhul Sfânt este doar o forţă impersonală, accentuaţi că Biblia se referă în mod repetat la atributele personale ale Duhului Sfânt. De exemplu, chiar în versiunea lor mondială, este scris că Duhul Sfânt vorbeşte (Fapte 13:2), mărturiseşte (Ioan 15:26), spune ceea ce aude (Ioan 16:13), este întristat (Isaia 63:10), ş.a.m.d. Pentru o discuţie mai detaliată asupra Duhului Sfânt, vezi Fapte 5:3, 4; Rom. 8:26; 1 Cor. 6:19 şi Indexul pe subiecte.
Geneza 9:4
"Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi."
Acesta este primul verset dintr-un grup de versete folosite de martori pentru a susţine interdicţia transfuziei de sânge. Organizaţia lor arată că transfuzia de sânge este echivalentă cu a mânca sânge, deoarece se aseamănă cu o hrănire intravenoasă. Un martor care acceptă transfuzia, va fi chemat în faţa comitetului de judecată, cu uşile închise, şi exclus de la părtăşie, iar prietenii nu au voie nici să-1 salute.
Martorii sunt foarte categorici in această privinţă. Mai degrabă acceptă să moară, decât să primească o transfuzie în cazul unui accident sau unei operaţii. Aceasta se aplică desigur şi copiilor minori. Majoritatea martorilor poartă asupra lor un document semnat atât de ei, cât şi de doi martori, care stabileşte refuzul unei transfuzii şi interzice personalului medical să o facă în cazul când se află în stare de inconştienţă. Martorii se recunosc drept singura confesiune religioasă care refuză transfuzia de sânge, şi aceasta începând cu anul 1944. Sunt singurii care au aplicat interdicţia din Gen. 9:4 în cazul transfuziilor. Majoritatea martorilor nu ştiu că liderii lor au o tradiţie în a introduce prohibiţii medicale pe care le anulează după un timp. De exemplu, în 1967 au interzis transplantul de organe. Discipolii lor trebuiau să rămână orbi decât să accepte transplantul de cornee, sau să moară decât să accepte un transplant de rinichi. Dar în 1980, liderii au schimbat învăţătura şi au permis transplantul (vezi Turnul de Veghe 15-11-67, p. 702, Deşteptarea! din 8-06-68, şi Turnul de Veghe din 15-03-80, P- 31). De asemenea între anii 1931 şi 1952, martorii au refuzat vaccinările deoarece organizaţia îi învăţa că "Vaccinarea este o încălcare directă a legământului veşnic făcut de Dumnezeu..." (Epoca de Aur, 4-02-31. p. 293).
Chiar dacă martorul citează Biblia pentru justificarea poziţiei lui asupra transfuziilor, motivul real este supunerea oarbă faţă de Societatea Turnului de Veghe. Dacă organizaţia ar anula această prohibiţie mâine, martorii ar accepta fără probleme transfuzia, aşa cum au făcut la anularea interdicţiilor vaccinării (1952) şi transplantului de organe (1980). Vezi de asemenea Lev. 7:26, 27 şi Fapte 15:28, 29.
Geneza 18:1, 2
"Iahve i-a apărut... el s-a uitat, şi a văzut trei bărbaţi..."
Martorii cred că este imposibil ca Unicul Dumnezeu adevărat să existe ca trei entităţi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Totuşi Biblia, în Geneza 18 şi 19, îl arată pe Dumnezeu apărând lui Avraam sub forma a trei oameni. Textul poate fi folosit spre a-i ajuta pe martori să vadă că la Dumnezeu chiar şi imposibilul, din punct de vedere uman, este posibil. Discutaţi acest text cu ei, aşa cum se sugerează aici:
În Noua Traducere Mondială, (a Societăţii Watchtower), în Gen. 18:1, 2, Dumnezeu îi apare lui Avraam ca trei oameni (sau îngeri). Avraam se adresează celor trei cu apelativul Iehova. Când cei trei răspund, episodul este descris pe rând fie că "ei" vorbeau, fie că "Iehova" vorbea. Când doi dintre cei trei s-au dus să vorbească cu Lot în Sodoma, Avraam continuă să se adreseze celui rămas cu apelativul "Iehova", iar Lot se adresează celorlalţi doi tot cu acest apelativ "Iehova" (Gen. 18:22, 30 şi 19:1, 18). Acest pasaj, luat separat, nu poate dovedi singur doctrina Trinităţii. Dar cel puţin poate să demonstreze că este posibil ca Dumnezeu să se manifeste ca trei-în-unul. Faptul că acest concept nu poate fi înţeles pe deplin de intelectul uman, nu înseamnă că poate fi şi eliminat. Aşa cum scria apostolul Pavel "...acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin" (1 Cor. 13:12). Discuţia de mai sus îl poate ajuta pe martor să admită conceptul unui Dumnezeu în trei persoane. Pentru ajutor suplimentar, vezi Isaia 9:6, Ioan 1:1, 16:13, 1 Cor. 8:6, Col. 2:9, Apoc. 1:7, 8.
Geneza 40:20,22
"A treia zi, era ziua naşterii lui Faraon. El a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui, ...iar pe mai marele pitarilor 1-a spânzurat."
Organizaţia Turnului de Veghe a interzis celebrarea zilei de naştere, folosind textul citat mai sus ca un text cheie în asigurarea "bazei biblice" pentru această interdicţie. Argumentul este că acest cuvânt, "ziua de naştere", apare în Biblie doar în legătură cu doi păgâni: Faraonul Egiptului în Gen. 40:20, 22 şi regele Irod în Mat. 14:6 si Marcu 6:21. În fiecare caz, cineva a fost omorât cu ocazia sărbătoririi. Deoarece despre nici un om al credinţei nu se spune în Biblie că şi-ar fi sărbătorit ziua de naştere, concluzia este că nici un martor nu trebuie sa facă aşa ceva.
Este important de observat că Societatea Turnului de Veghe nu lasă la latitudinea membrilor să tragă această concluzie din Biblie (la fel procedează şi în cazul altor învăţături). Corpul legislativ secret al organizaţiei a promulgat această lege si foloseşte procedurile de disciplinare pentru a asigura respectarea ei de către toţi membrii. De exemplu, un prezbiter din Massachusets pe care îl cunosc, a trimis o felicitare de ziua de naştere a fiului său, care nu era martor. Soţia sa i-a anunţat pe liderii locali, şi astfel a fost chemat la comisia de judecată cu uşile închise. Vinovatul, în vârstă de 70 ani, i-a provocat să-i arate un singur verset din Biblie care interzice felicitarea de ziua de naştere. Comisia 1-a exclus din organizaţie şi conform regulamentului, rudele sale nu-1 mai primesc în casă şi nici nu-1 mai salută.
În combaterea aşa zisei baze biblice pentru interdicţia celebrării zilei de naştere, se poate arăta că atât Faraon cât şi regele Irod erau oameni violenţi şi conducători samavolnici; asemenea oameni erau obişnuiţi să execute oameni cu orice ocazie, nu doar la zilele de naştere. În plus, o persoană care trimite o felicitare de ziua naşterii, sau părinţii care fac un tort cu lumânări de ziua naşterii copilului lor, nu pot fi acuzaţi că merg pe urmele celor doi regi criminali. Deşi termenul "zi de naştere" apare ca atare doar în cele două situaţii în majoritatea traducerilor, totuşi Biblia conţine referiri la asemenea celebrări în familiile evlavioase:
În Iov 1:4, se spune despre familia patriarhului Iov: "Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau un ospăţ în casa fiecăruia şi invitau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce si să bea împreună cu ei." Mai departe, putem vedea în Iov 3:1, 3 că "Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut". Parafrazarea textului din Iov 1:4, 5, în Living Bible exprimă această idee “În fiecare an, când fiecare îşi celebra ziua de naştere, fiii lui Iov dădeau câte o petrecere..."
Chiar şi traducerea proprie a Societăţii Turnului de Veghe, menţionează celebrarea naşterii lui Ioan Botezătorul, prin anunţul angelic: "Te vei bucura si veseli şi mulţi se vor bucura de naşterea lui" (Luca 1:14). Dacă naşterea lui Ioan Botezătorul a fost o rază de bucurie, si dacă fiii credinciosului Iov petreceau împreună, faptul că Faraon şi Irod îşi celebrau de asemenea ziua de naştere nu poate fi folosit ca bază pentru interzicerea celebrării zilei de naştere între credincioşi.
Exod 3:14
Dumnezeu a zis lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt." Şi a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce se numeşte "Eu sunt", m-a trimis la voi."
Creştinii recunosc că Isus Cristos şi-a revendicat divinitatea atunci când s-a referit la Sine ca "Eu sunt." "Nici n-ai 50 ani", I-au zis iudeii, "şi ai văzut pe Avraam." Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că înainte să se nască Avraam, Eu sunt" (Ioan 8:57, 58)( Isus n-a zis: "Înainte ca să se nască Avraam Eu am fost (Eu am existat) - ceea ce era corect din punct de vedere gramatical, ci El a zis „Eu sunt”). Chiar şi duşmanii lui Isus au înţeles ceea ce a spus El. Următorul verset spune că, atunci când au auzit asta, "au luat pietre ca să arunce în El" (v. 59). Iudeii necredincioşi, au socotit revendicarea lui Isus ca o blasfemie, o crimă pentru care au vrut să-1 omoare cu pietre.
Totuşi, martorii lui Iehova cred că Isus Cristos este de fapt arhanghelul Mihai şi că El n-ar fi pretins niciodată că este Dumnezeu. Dar pentru ca şi Biblia să corespundă cu doctrina lor, au fost schimbate unele versete. Varianta Turnului de Veghe, spune: "Iată ce să le spui copiilor lui Israel: "VOI DOVEDI CĂ SUNT, m-a trimis la voi" (Exod 3:14, NWT), şi Adevărat, adevărat vă spun, înainte ca Avraam să existe, Eu am existat" (Ioan 8:58, NWT). Aşa că în această traducere s-a eliminat orice legătură între Exod 3:14 şi Ioan 8:58.
Nu trebuie să fi învăţat limba ebraică şi greacă pentru a dovedi că Societatea Turnului de Veghe a falsificat aceste versete. Chiar traduceri făcute ulterior de martori îi dau în vileag. Versiunea din 1984 a Sfintelor Scripturi cu Referinţe, are în subsol o notă la Exod 3:14, care admite că textul ebraic se poate traduce în greacă "Ego eim" - "Eu sunt." O altă traducere a lor, un interliniar al Scripturilor în limba greacă, are o notă la subsol care arată că în Ioan 8:58 apare acelaşi "Ego eim."
Exod3:15
Apoi Dumnezeu a mai zis lui Moise "Aceasta trebuie să spui copiilor lui Israel: „Iehova. Dumnezeul strămoşilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi”. Acesta este numele Meu pentru veşnicie şi aceasta este amintirea Mea din generaţie în generaţie" (New World Translation)
Martorii lui Iehova folosesc acest verset pentru a dovedi că ei sunt singurii închinători adevăraţi ai lui Dumnezeu, deoarece sunt singurii care Îl numesc pe Dumnezeu, Iehova. Versetul de mai sus, insistă ei, este porunca lui Dumnezeu ca noi să-1 chemăm veşnic cu acest nume sacru. Creştinii care se roagă "Domnului" sau lui "Dumnezeu", se roagă de fapt unui dumnezeu fals, lui Satan. Adevăratul Dumnezeu, Iehova, nu aude rugăciunile decât dacă îi sunt adresate pe numele Lui, Iehova, şi de aceea ei, martorii, se roagă folosind acest nume. De fapt, în timpul unei rugăciuni, numele Iehova este repetat de multe ori, ca şi cum Dumnezeu ar putea uita că Lui i se adresează, ori că martorul ar putea uita cărui dumnezeu i s-a adresat.
Deşi publicaţiile lor admit că "Iehova" este o traducere engleză nu prea reuşită a tetragramei originale, în ebraică IHVH, ei insistă asupra folosirii ei decât a versiunii mai corecte "Iahve". Martorii nu se roagă niciodată lui "Iahve."
O comparare a versetelor Exod 3:14 şi 3:15, arată că numele Iehova sau Iahve au înţelesul "Dumnezeu este unul etern, suficient Sie Însuşi." El este mai mult decât un nume, şi a-L cunoaşte pe El implică mai mult decât a folosi un nume. Isus a exprimat aceasta când a zis: "Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: 'Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?' Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut, depărtaţi-vă de la Mine, voi care lucraţi fărădelege" (Mat. 7:22, 23).
Cere-i unui martor să examinaţi împreună rugăciunile lui Isus Cristos. Evidenţiază faptul că El nu şi-a început niciodată o rugăciune spunând, "Iehova Dumnezeule...", aşa cum fac martorii. Dimpotrivă, El şi-a început rugăciunile spunând "Tată..." (vezi Evangheliile). Iar atunci când i-a învăţat pe ucenici să se roage, i-a instruit să spună "Tatăl nostru" (Mat. 6:9, Luca 11:2). Creştinii trebuie deci să aibă o relaţie intimă cu Dumnezeu, ca nişte copii ai Săi care strigă "Ava, adică tată!" (Rom. 8:15, Gal. 4:6). Iar în ceea ce priveşte importanţa numelui, Duhul Sfânt 1-a inspirat pe Petru să accentueze ...numele lui Isus Cristos... nu este sub cer nici un alt nume în care trebuie să fim mântuiţi" (Fapte 4:10, 12). Mai mult, Isus este ...Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul (Fil. 2:9,11). Vezi de asemenea discuţiile asupra Ps. 83:18 şi Is. 43:10.
Levitic 7:26, 27
"Să nu mâncaţi sânge în orice loc veţi locui, nici sânge de pasăre, nici sânge de animal. Orice suflet care va mânca sânge de orice fel, să fie nimicit din poporul său." (NWT)
Acest text este citat frecvent de Societatea Turnului de Veghe în sprijinul interdicţiei transfuziei de sânge. Deşi acest verset interzice în mod specific israeliţilor să mănânce sângele oricărui animal, martorii extind semnificaţia acestui verset şi asupra transfuziilor de sânge făcute pentru a salva viaţa, înţeles care evident, lipseşte la Moise. În Levitic se discută pe larg, poruncile divine privitoare la sacrificarea animalelor de către preoţii iudei, iar sângele joacă un rol major în acele sacrificii, fiind simbolul sângelui preţios al Mântuitorului, Mielul lui Dumnezeu, Isus Cristos. Orice încercare de a vedea aceste versete ca o profeţie asupra procedurilor medicale moderne, ignoră total contextul pasajului.
Atunci când discutaţi Levitic 7:26, 27 cu martorii, puteţi aminti faptul că iudeii ortodocşi de astăzi, care respectă cu stricteţe regulile privitoare la tăierea cărnii şi scurgerea sângelui, nu au obiecţii religioase asupra transfuziilor de sânge. Deci textul original ebraic nu face nici măcar o singură aluzie la interpretarea pe care organizaţia caută să ne-o impună. Dacă insistă totuşi, atunci citaţi Lev. 3:17 care spune "Nu trebuie sa mâncaţi de loc grăsime sau sânge." Întreabă-i de ce liderii organizaţiei interzic transfuzia, dar acceptă consumarea grăsimii. Vezi de asemenea discuţiile din Gen. 9:4 şi Fapte 15:28, 29.
Deuteronom 18:20-22
"Totuşi, profetul care spune în Numele Meu un cuvânt pe care nu I-am poruncit să-1 spună, sau care vorbeşte în numele altor dumnezei, acel profet va trebui să moară. Poate că vei zice în inima ta: „cum vom cunoaşte cuvântul pe care Iehova nu 1-a spus?' Când profetul vorbeşte în numele lui Iehova şi cuvântul lui nu se va adeveri, acel cuvânt nu 1-a spus Iehova. Profetul 1-a spus din îndrăzneală, să n-ai teamă de el.” (NWT)
Organizaţia Turnului de Veghe se identifică pe sine cu "Profetul", spunând: "Acest ‘profet’ nu era un om, ci un grup de bărbaţi şi femei, micul grup al ucenicilor care călcau pe urmele lui Isus Cristos, cunoscuţi atunci ca "Studenţii Bibliei Internaţionale", astăzi cunoscuţi ca martorii lui Iehova. În continuare avertizează: Dacă nu suntem în legătură cu acest canal de comunicare pe care Dumnezeu îl foloseşte, nu vom progresa pe drumul vieţii, indiferent cât de mult vom citi Biblia (T.deV. 1-32-81, p. 27).
Sunt aceste pretenţii adevărate? Este această organizaţie cu adevărat Profetul şi canalul de comunicare al lui Dumnezeu? Sau este un profet fals, ca în Deuteronom 18:20-22? Testul este simplu. Pasul 1 - Ştim că organizaţia vorbeşte în numele lui Iehova. Pasul 2 - Să analizăm dacă profeţiile i s-au împlinit, Să examinăm faptele:
În prima jumătate a istoriei sale de o sută de Societatea Turnului de Veghe a susţinut învăţătura fondatorului său, Charles T. Russell, cum că marea Piramidă Egiptului a fost "inspirată" de Dumnezeu, ca şi Biblia (v cartea 'Vie Împărăţia Ta', ediţia 1903, p. 362). Publicaţiile Societăţii au convertit dimensiunile în centimetri din măsurătorile piramidei, în ani din calendar, încercând să profetizeze evenimentele viitoare. Ei au prezis că bătălia Armaghedonului va lua sfârşit în 1914, răsturnând complet guvernarea actuală a Terei (Timpul bate la uşă, ediţia 1904, p.101). În mod evident, acest lucru nu a avut loc. Hotărâtă totuşi să acţioneze ca un profet, Societatea a prezis o înviere pământ pentru anul 1925: "Ei vor învia ca oameni perfecţi şi vor fi prinţii sau conducătorii pământului, după promisiunea Sa. De aceea trebuie să aşteptăm cu încredere ca anul 1925 să marcheze reîntoarcerea lui Avraam, Isaac şi Iacov şi a profeţilor credincioşi din vechime" (cartea "Milioanele care trăiesc acum nu vor muri niciodată", 1920 pag. 89). S-a adeverit acest lucru? Nu!
Mai recent, organizaţia i-a făcut pe mulţi să creadă mod eronat că "sfârşitul" va veni în 1975 (în "De ce aşteptaţi anul 1975?", T. de V., 15-8-1968, p. 494:
'Putem presupune din acest studiu, că bătălia Armaghedonului se va termina în toamna anului 1975 când începe mult aşteptata domnie de o mie de ani a lui Cristos? Este posibil, dar noi aşteptăm să vedem cât de mult corespunde cea de-a şaptea perioadă de o mie de ani din existenţa omului cu domnia de o mie de ani a lui Cristos, asemănătoare cu Sabat. Dacă aceste două perioade merg în paralel una cu alta, în ceea ce priveşte anul calendaristic, acesta nu va veni; întâmplător, ci conform scopurilor iubitoare ale lui Iehova... Va fi poate diferenţă de săptămâni sau luni, dar nu de ani (pag. 499).'
Până acum au trecut cu siguranţă suficient de multe săptămâni, luni şi ani, pentru a dovedi că această profeţie referitoare la anul 1975 nu s-a adeverit.
Un martor ar putea apăra organizaţia, spunând că toate aceste profeţii au fost "greşeli", şi că învăţând din aceste greşeli, nu se vor mai face afirmaţii profetice cu privire la vremea sfârşitului. În acest caz, cereţi martorului să se uite în ultimul număr al revistei "Deşteptarea!" (Awake!). Pe coperta interioară, pe pagina ce conţine cuprinsul, se află mărturisirea de credinţă a revistei. Roagă-1 s-o citească. Când am scris această carte (1986), fiecare număr afirma: “Înainte de toate, această revistă întăreşte încrederea în promisiunea Creatorului pentru o Nouă Ordine plină de pace care va veni înainte ca să treacă generaţia anului care a văzut evenimentele anului 1914." Altă profeţie! (Vezi şi discuţia asupra Mat. 24:34 în capitolul următor.)
Faptele vorbesc de la sine. Societatea Turnului de Veghe a vorbit ca un profet în numele lui Dumnezeu şi ceea ce a profeţit, nu s-a împlinit. Ce semnificaţie are aceasta pentru un martor? lnvită-1 să citească ce spune cuvântul lui Dumnezeu despre profeţiile false, şi apoi întreabă-1 ce-i spune Dumnezeu să facă. Biblia conţine aceste avertizări din partea lui Isus Cristos: "Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori... Vor apare Cristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi..." (Mat. 7:15 şi 24:24). Iar cuvintele dure, citate mai sus din Deuteronom 18:20, 22, în afară de condamnarea la moarte pentru profeţii falşi, îi spun cititorului "Să nu vă fie frică de el." Decât să rămână un supus înfricoşat al liderilor Turnului de Veghe, martorul care îşi dă seama că organizaţia este un profet fals, trebuie să înceteze s-o mai frecventeze şi să înceapă să-L urmeze pe adevăra Profet, Isus Cristos.
Psalmul 37:9,11,29
"Fiindcă răufăcătorii vor fi nimiciţi, dar cei nădăjduiesc în Iehova vor stăpâni pământul... Cei blânzi vor stăpâni pământul... cei neprihăniţi vor stăpâni pământul şi îl locui pe vecie" (NWT).
Martorii lui Iehova folosesc aceste versete în predicarea lor de la uşă la uşă, pentru a-i face pe ascultători să spere nu paradisul ceresc, ci într-unul pământesc. Şi asta deoarece conform organizaţiei, posibilitatea de a merge în cer a exista doar până în anul 1935. Acum nu a mai rămas pentru ei decât spectrul Armaghedonului şi pentru supravieţuitori, o veşnicie pe pământ.
Dacă citim în context versetele din Psalmul 37, ele auun alt înţeles. Acest psalm nu se referă la un moment în viitor când Dumnezeu îi va înlătura pe cei răi şi va da putere pe pământ celor buni. Psalmistul a fost inspirat să comunice poporului evreu ceva ce se va întâmpla chiar în timpul vieţii lor - cei buni vor prospera sub binecuvântările lui Dumnezeu, când celor răi le va merge rău. De exemplu, în versetul 25, David scrie: „Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut nici un om neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea” (NWT). El vorbeşte de evenimente din timpul vieţii sale. Iar în versetul 37, el adaugă: Uită-te la cel fără prihană şi priveşte la cel drept, deoarece viitorul acestui om va fi paşnic" (NWT).
Contextul arată din nou, beneficiile imediate ale unei comportări bune. Psalmul nu conţine nici un indiciu cum că ar fi o profeţie cu privire la sfârşitul lumii.
Alte versete folosite de martori pentru a susţine o nădejde terestră în loc de cea cerească, sunt Psalmul 115:16, Ioan 10:16 şi Apocalipsa 7:9. Vedeţi discuţiile asupra lor în această carte.
Psalmul 83:18
"Ca oamenii să ştie că numai Tu, al cărui nume este IEHOVA, eşti Cel Prea înalt pe întreg pământul." (King James Version)
Acesta este unul dintre puţinele versete pe care martorii le citează din alte versiuni, şi nu din versiunea lor deformată NWT (New World Translation). Ei citează acest verset din King James, deoarece acolo numele Iehova este scris cu majuscule. Mulţi martori au notat la sfârşitul Bibliei lor o listă cu patru referinţe unde se poate găsi numele IEHOVA în versiunea King James: Exod 6:3, Psalm 83:18, Isaia 12:2, Isaia 26:4. În predicarea lor de la uşă la uşă, ei o vor întreba pe gospodina neîncrezătoare: Aveţi la îndemână Biblia dumneavoastră? şi apoi îi îndreaptă atenţia asupra unuia din aceste versete. Surprinşi că găsesc numele IEHOVA exact acolo unde au zis martorii, unii oameni sunt impresionaţi de erudiţia lor şi îi poftesc în casă ca să le spună şi alte lucruri.
Desigur că martorii folosesc Biblia în aşa fel încât să-şi demonstreze superioritatea, iar pretenţia lor că-L "cunosc pe Dumnezeu pe nume", este doar un truc inteligent. Există alte secte sau grupări oculte care folosesc traduceri ale numelor ebraice ale lui Dumnezeu, cu scopul de a impresiona pe neiniţiaţi. Dar numai folosirea unui nume a lui Dumnezeu este o garanţie a cunoaşterii Lui, sau o aprobare pentru foloseşte acel nume. De exemplu, când Eva a născut un fiu după ce fusese alungată din Grădina Edenului, ea a spus: "Am naştere unui om cu ajutorul lui Iehova." Folosirea numelui lui Dumnezeu, nu însemna şi aprobarea lui Dumnezeu.
Pentru a-1 ajuta pe martor să înţeleagă că simpla folosire a numelui Iehova nu-i garantează că-i aparţine lui Dumnezeu, citiţi vorbele lui Isus din Matei 7:22, 23: "Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: 'Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în NUMELE Tău?' Atunci le voi spune curat: 'Niciodată nu v-am cunoscut, depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea'".
Vezi de asemenea discuţiile asupra Exod 3:15 şi 43:10.
Psalmul 110:1
"Domnul a zis Domnului meu: "Şezi la dreapta până când voi face din vrăjmaşii Tăi aşternutul picioarelor ' (KJV).
S-ar putea ca martorul care intră în casă, să invite gazda să citească din Biblie primul verset din Psalmul 110. Acesta poate părea confuz unuia care nu cunoaşte Biblia. Atunci martorul deschide Biblia lui şi citeşte acelaşi verset: "Iehova a zis Domnului meu..." El deduce că traducerea NWT superioară Bibliei creştine, deoarece Domnul nu Îşi poate vorbi Lui Însuşi. Apoi, deoarece Iehova vorbeşte cuiva distinct de El însuşi, acela nu poate fi Creator, ci creaţie şi deci Isus Cristos este o fiinţă creată.
Pentru a răspunde la primul argument, să ne uităm mai atent la text. Nu se spune că "Domnul" vorbeşte cu "Domnul". Multe traduceri redau tetragrama ebraică IHVH drept "DOMNUL", scris cu majuscule, care vorbeşte cu "Domnul" psalmistului, cu Mesia. Dacă rezultă de aici o confuzie, vina nu este a traducătorului, ci a cititorului căruia îi lipseşte o cunoaştere a doctrinelor biblice fundamentale. În acest text, Dumnezeu Tatăl îi vorbeşte lui Dumnezeu Fiul.
Concluzia martorilor că Isus Cristos este o fiinţă creată deoarece Iehova vorbeşte cu o persoană distinctă, este total gratuită. În Noul Testament sunt redate multe conversaţii între Isus şi Tatăl, fără ca acestea să nege divinitatea lui Cristos. Biblia ne învaţă că Tatăl este Dumnezeu (Ioan 6:27) şi că Fiul este Dumnezeu (Isaia 9:27, Ioan 20:28), Şi că există totuşi un singur Dumnezeu (1 Cor. 8:4). Deşi aceasta pare a contrazice logica umană, nu putem cere lui Dumnezeu să încapă în "pătrăţelele" gândirii noastre familiarizate cu lumea din jurul nostru. Căile Sale nu pot fi înţelese în întregime de gândirea noastră limitată.
Pentru a-i ajuta pe martori să înţeleagă Psalmul 110 în care Dumnezeu Tatăl vorbeşte din ceruri Fiului (tot Dumnezeu) care se află pe pământ, îi putem ruga să deschidă biblia lor, NWT, la Geneza, cap. 18 şi 19. Acolo se spune că Iehova i-a apărut lui Avraam sub forma a trei oameni, sau îngeri. Avraam se adresează celor trei cu apelativul "Iehova."
Atunci când doi dintre ei se îndreaptă spre Sodoma, Avraam continuă să se adreseze cu "Iehova" celui rămas. Ceilalţi doi ajung în Sodoma, se întâlnesc cu Lot, care li se adresează tot cu Iehova." Iar pentru distrugerea Sodomei, se spune în NWT:
Iehova a trimis o ploaie de sulf şi foc de la Iehova din ceruri...". Martorii trebuie să admită că Dumnezeu poate fi în mai multe locuri simultan şi că poate vorbi cu diferiţi oameni în diferite locuri în acelaşi timp. Aceasta îi poate ajuta să înţeleagă că Tatăl poate vorbi cu Fiul fără să rezulte din acest lucru că Cristos nu e Dumnezeu.
Psalmul 115:16
"Cerurile, chiar cerurile sunt ale DOMNULUI, dar pământul L-a dat fiilor oamenilor" (KJV).
Martorii citează acest verset pentru a dovedi că destinul omului nu este ceresc, ci pământesc. Societatea Turnului de Veghe susţine că doar un număr limitat (144.000) sunt aleşi pentru viaţa cerească, şi acest număr s-a împlinit deja în 1935. După această dată, oamenilor nu le-a mai rămas decât pământul care va fi restaurat la condiţiile paradisului din Geneza (vezi discuţia de la Apoc. 7:9 în ceea ce priveşte anul 1935).
Acesta este unul din multele domenii în care organizaţia martorilor îşi orientează membrii spre Vechiul Testament, conducându-i spre o formă de iudaism deformat şi negând caracteristicile esenţiale ale noului legământ mediat prin Isus Cristos. Alte exemple de iudaizare sunt: focalizarea asupra numelui ebraic Iehova, negarea divinităţii lui Isus Cristos, susţinerea mântuirii prin fapte, legalism strict. Modalitatea cea mai bună de a răspunde martorilor, este să le arătăm "chemarea cerească" (Evrei 3:1) dată de Mântuitor tuturor celor care Îl urmează pe El. De exemplu, Isus spune: “În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu mă duc să pregătesc un loc pentru voi. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi" (Ioan 14:2, 3 KJV).Când Isus s-a rugat Tatălui "să fie împreună cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava mea" (Ioan 17:24), El s-a rugat nu doar pentru ucenicii Săi "ci şi pentru cei ce cred în Mine prin cuvântul lor" (Ioan 17:20). Întreabă-i pe martori dacă ei s-au încrezut în Cristos prin cuvântul apostolilor. Dacă ei pot spune într-adevăr da, atunci ei sunt incluşi în rugăciunea lui Cristos ca toţi credincioşii să fie cu El în ceruri.
Vezi de asemenea discuţiile asupra Psalm 37:9, 11, 29, Ioan 10:16, Apoc. 7:9.
Psalmul 146:3, 4
"Nu vă puneţi încrederea în cei mari, în fiul omului, în care nu este ajutor. Când suflarea lui trece, el se întoarce în ţărână şi în aceeaşi zi pier şi planurile lui" (RSV).
În versiunea King James, versetul 4 se termină astfel: “În aceeaşi zi îi pier şi gândurile lui". Traducerea martorilor spune: “În aceeaşi zi, gândurile lui pier." Martorii vor cita aceste versete din una din aceste două versiuni pentru a argumenta că după moarte, nu mai există conştiinţă, gândirea omului piere. Oare acesta este mesajul transmis de pasajul în discuţie? Aceste versete spun ceva despre condiţia omului care moare, ori martorii au o idee proprie pe care n-au avut-o nici autorul uman, nici Autorul divin?
Mesajul Psalmului 146 este că trebuie să ne punem încrederea nu în conducători umani, ci în Dumnezeu. Roagă-i pe martori să citească şi alte versete din Psalmul 146 pentru a înţelege contextul: Dumnezeu trebuie lăudat (vers.1,2) Dumnezeu este ajutorul care dă o nădejde sigură (vers.5) Dumnezeu a creat cerurile şi pământul (vers.6), El face dreptate celor asupriţi, vindecă pe bolnavi, îngrijeşte de cei sărmani, şi este Împărat în veci (vers.10). Prin contrast, omul nu oferă ajutor real (vers.5), deoarece el însuşi moare şi tot ce intenţionează să facă, moare împreună cu el (vers. 4).
O ilustraţie recentă a mesajului din Psalmul 146 se află în moartea preşedintelui J. F. Kennedy. El a fost un conducător în care mulţi oameni s-au încrezut pentru rezolvarea problemelor lor. Şi totuşi, la moartea lui, "toate gândurile lui au pierit", au plecat cu el, iar planurile şi programele lui s-au prăbuşit. Oamenii care şi-au pus toată încrederea în el au rămas doar cu iluziile. Încrederea lor trebuia pusă în primul rând în Dumnezeu, care oferă o nădejde reală, dreptate, vindecare mântuire, în Dumnezeu care rămâne Rege etern. Când citim tot Psalmul 146, este evident că versetul 4 nu neagă existenţa vieţii conştiente după moarte. Martorii au sucit înţelesul acestui verset, scoţându-1 din context. Pentru discuţii suplimentare referitoare la condiţia omului mort, vezi Eclesiastul Ezechiel 18:4, şi Luca 16:22-28.
Eclesiastul 9:5
"Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, căci şi pomenirea li se uită" (RSV).
Acest verset este folosit frecvent de martori pentru a argumenta că moartea aduce anihilare, inexistenţă totală. Pentru a susţine această idee şi mai convingător, ei au tradus astfel: "Căci cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu mai sunt conştienţi de nimic... (NWT). Desigur că acest verset scos din context şi declarat ca autoritate în această problemă, susţine punctul de vedere al martorilor. Dar scoaterea acestui pasaj din context poate fi foarte periculoasă. Ca în cazul unui chirurg care a citat unor reporteri un text din Scriptură: "Piele pentru piele, da, omul dă tot ce are pentru viaţa lui." Acesta este de fapt un citat din Iov 2:4: "Şi Satan a răspuns Domnului şi a zis: 'Piele pentru piele, da, omul dă tot ce are pentru viaţa lui'. Biblia ne dă perspectiva lui Dumnezeu asupra problemelor în discuţie, dar relatează şi multe lucruri spuse sau făcute de alţii, unele bune şi altele rele. Ea prezintă punctele de vedere umane şi chiar punctul de vedere al diavolului, ca în exemplul de mai sus. Dacă studiem cu atenţie Cântarea Cântărilor, vom descoperi că ea relatează o conversaţie între cel puţin trei persoane care nu sunt identificate clar în text. Se poate spune ceva similar şi despre cartea Eclesiastului?
Cercetătorii Sfintei Scripturi recunosc faptul că această carte este foarte greu de înţeles. Ea prezintă un contrast între două puncte de vedere diferite: cel profan materialist şi cel sacru, spiritual. Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului. În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale... Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: teme-te de Domnul şi păzeşte poruncile lui. Aceasta este datoria oricărui om" (Ecl. 12:1-13, KJV).
Dar ce putem spune despre capitolele anterioare? Primele zece versete din capitolul 9 redau perspectiva profană asupra vieţii. Nu doar că morţii nu ştiu nimic (v.5), ci şi faptul că "niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare." Întreabă-i pe martori dacă ei cred că morţii au dispărut pentru totdeauna. Ei îţi vor răspunde că nu, deoarece cred în învierea morţilor, care vor trăi pe pământ, sub soare. În Ecl. 9:2 se spune: "aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău" (RSV), o idee contradictorie cu restul Scripturii. Întreabă-i pe martori dacă ei cred că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare. Îţi vor răspunde că nu.
Este clar că acest pasaj exprimă o concepţie străină de Dumnezeu. Dar care este concepţia lui Dumnezeu? El ştie dacă morţii îşi păstrează sau nu conştiinţa şi acest lucru este arătat în câteva locuri în Biblie:
"Când a rupt El pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina lucrării de mărturie pe care o avuseseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: "Până când Doamne, Tu care eşti suveran, sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului? Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească până când se va împlini numărul tovarăşilor lor slujbă şi a fraţilor lor care vor fi omorâţi ca şi ei" (Apoc. 6:9-11, NWT).
"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu cu Cristos, deoarece asta ar fi cu mult mai bine. Dar pentru voi este mai necesar să rămân în trup" (Filip. 1:23, 24, RSV).
"Săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi 1-au îngropat; fiind în chinuri, în Hades şi-a ridicat ochii..." (Luca 16:22, 23, RSV).
Vezi de asemenea discuţiile asupra Psalm 37:9, 11, Psalm 146:3, 4 şi Luca 16:22-28.
Isaia 9:6.
"Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Prinţul păcii" (KJV).
Martorii nu se îndoiesc că acest verset vorbeşte profetic despre Isus Cristos, identificându-L cu "Dumnezeul puternic" (NWT). Dar ei cred că Fiul este doar un dumnezeu între nenumăraţii dumnezei şi numeroşii domni (1 Cor. 8:5, NWT), aşa cum Satan este numit "dumnezeu al acestui sistem" (2 Cor. 4:4, NWT). Ei îl văd pe Isus Cristos ca pe o fiinţă creată, ca pe un înger. După teologia lor, El nu este Dumnezeul Atotputernic Iehova. De fapt martorii au doi dumnezei, unul mare şi unul mic, un Dumnezeu atotputernic Iehova, şi un dumnezeu tare, Isus Cristos. Totuşi în practică, toată închinarea I se acordă lui Iehova, iar Isus e numit doar "un dumnezeu", făcându-i-se o concesie.
Puteţi începe prin a-i întreba pe martori dacă ei cred că există doar un Dumnezeu Adevărat. Vor răspunde "da". Întrebaţi-i cine este El, şi ei vor răspunde "Iehova". Apoi citiţi Isaia 9:6 şi întrebaţi-i cine este Dumnezeul Tare - "un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat...(NWT). Ei vor admite că este Isus. Acum întrebaţi-i dacă Isus este un Dumnezeu Adevărat. Ei vor răspunde că Isus este doar "un dumnezeu." Aici le arătaţi că teologia lor duce la una din două concluzii. Fie că Isus este un dumnezeu fals, deoarece au spus că nu este cel Adevărat, fie că sunt doi Dumnezei Adevăraţi. Acum arătaţi-le din Biblie că Dumnezeul Tare şi Dumnezeul Adevărat sunt unul şi acelaşi, adică Isus Cristos cel înviat nu este doar Tare ci şi Atotputernic şi că Dumnezeul Atotputernic Iehova este de asemenea numit Dumnezeu Tare.
Primul pas: roagă-1 pe martor să citească Evrei 1:3 unde este scris că Isus Cristos "ţine toate lucrurile cu Cuvântul Puterii Lui." Cum poate fi cineva mai atotputernic decât atât? Apoi în Matei 28:18, se arată că Isus are "toată autoritatea" (NWT) sau "toată puterea în cer şi pe pământ" (KJV). Dar acestea reprezintă definiţia cuvântului "atotputernic." Prin urmare Isus Cristos este atotputernic.
Al doile pas: întreabă-1 pe martor: Isaia a fost iudeu şi credea într-un singur Dumnezeu - Iehova - cine era pentru el Dumnezeul Tare? Cu siguranţă Iehova. Apoi citeşte Isaia 10:20, 21 în traducerea Turnului de Veghe: "rămăşiţa lui Israel... se va sprijini pe Iehova, Sfântul lui Israel în adevăr. Doar o rămăşiţă se va reîntoarce, rămăşiţa lui Iacov, Dumnezeul Tare." Deci cuvântul inspirat transmis prin Isaia numeşte pe Iehova "Dumnezeul Tare."
În final, roagă-1 să deschidă la Ieremia 32:18, traducerea lor unde scrie despre "Dumnezeul Adevărat, Cel Prea Înalt, Tare, Iehova al oştirilor fiind numele Lui..." (NWT). Prin urmare Isus e numit Dumnezeu Tare şi Iehova tot Dumnezeu Tare. Deci cine este Isus? Lasă-1 pe martor să ajungă singur la concluzia că Isus este Iehova.
Vezi de asemenea consideraţiile asupra lui Ioan 1:1; 20:28 şi Apoc. 1:7,8.
Isaia 43:10
"Voi sunteţi martorii Mei" zice Iehova..." (NWT)
Martorii cred că dintre toate confesiunile religioase dinlume, doar ei sunt poporul lui Dumnezeu, ales de El ca martori ai Săi. Lor le place să acuze pe luterani, menoniţi şi alte denominaţii, că sunt ucenici ai oamenilor cărora le poartă numele - Luther, Menno - pe când ei sunt ucenicii Dumnezeu, lui Iehova.
De fapt, ei erau cunoscuţi sub numele de "ruseliţi", după Russell, fondatorul organizaţiei, de la apariţia lor în 1870 şi în anul 1931. Noul nume a fost adoptat oficial la convenţia de la Columbus, Ohio, 1931, în principal pentru a-i distinge de alte grupuri care de asemenea urmau învăţăturile lui Russell.
Dar ideea simplistă că Dumnezeu alege pe martor dintre toţi credincioşii şi-i consideră doar pe ei poporul Să este tot atât de puerilă ca şi concepţia că orice grup care se intitulează "Biserica lui Cristos" sau "Biserica lui Dumnezeu", este ceea ce implică numele său, excluzând pe toţi ceilalţi.
Isus a arătat că este nevoie de mai mult decât un nume, atunci când a spus: "Nu oricine-Mi zice "Doamne, Doamne" va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. În ziua aceea mulţi îmi vor zice: "Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? N-am făcut noi minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune: "Niciodată nu v-am cunoscut, plecaţi de Mine, voi nelegiuiţilor" (Mat. 7:21-23, RSV).
Căutând să se identifice cu numele ebraic antic al lui Dumnezeu şi nu cu numele lui Isus Cristos, martorii se descoperă pe ei înşişi ca iudaizatori moderni. Isus a spus: "Veţi fi martorii mei" (Fapte 1:8, MLB). Apoi ucenicii au fost numiţi "creştini" (Fapte 11:26, KJV).
Ezechiel 18:4
"Iată că toate sufletele sunt ale Mele; după cum sufletul tatălui este al Meu, aşa şi sufletul fiului este al Meu; sufletul care păcătuieşte va muri" (KJV).
"Deci sufletul moare", spun martorii. "Acest verset dovedeşte că nu există viaţă conştientă după moarte." Ceea ce nu e de loc aşa. În primul rând, să ne uităm la context. Despre ce vorbeşte autorul aici? Israeliţii murmurau împotriva lui Dumnezeu, citând un verset care zicea: "Părinţii au mâncat struguri acrii şi copiilor li s-au sterpezit dinţii" (vers. 2) - ei se plângeau de faptul că pedeapsa pentru ceea ce a făcut tatăl cade asupra urmaşilor săi. Versetul 4 este răspunsul lui Dumnezeu: "Cel ce a păcătuit, acela va muri." Living Bible parafrazează acest text astfel: "Deoarece Eu judec toate sufletele - părinţi şi copii - regula Mea este aceasta: fiecare om va muri pentru păcatele sale." În text nu se vorbeşte despre condiţia omului mort.
Cuvântul "suflet" are în Scriptură mai multe înţelesuri. Uneori se referă la viaţa unei persoane, alteori la persoana însăşi (ca în Ezechiel 18:4) şi în unele cazuri se referă la partea lăuntrică ce supravieţuieşte morţii omului. Martorii neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului suflet. Ei spun că după moarte, existenţa omului încetează total. Dar multe versete din Biblie îi contrazic: "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12:4, 5 NWT). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum susţin martorii, ce mai poate fi aruncat în gheenă?
În 2 Cor. 5. apostolul Pavel vorbeşte despre corp ca despre un cort pământesc în care trăim, adăugând că el ar dori să fie acasă cu Domnul şi că "toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele său răul pe care-1 va fi făcut pe când trăia în trup" (2 Cor. 5:10, RSV). Dacă martorii ar avea dreptate, ce parte din Pavel ar putea să părăsească trupul şi să meargă acasă Domnul?
Cereţi-le martorilor să citească în biblia lor, Apoc.6:9-11. Acolo se vorbeşte despre "sufletele celor înjunghiaţi" cerând lui Dumnezeu răzbunarea sângelui lor. Este adăugat că "fiecăruia din ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei." Deşi aceste suflete fuseseră ucise, ele sunt descrise ca fiind în prezenţa lui Dumnezeu şi având o conversaţie cu El.
Se pot comenta de asemenea citatele din Psalm 146:3, 4, Ecl. 9:5 şi Luca 23:43.
Daniel 10:13, 21; 12:1
"Mihail, una din căpeteniile cele mei de seamă, mi-a venit în ajutor...Mihail, prinţul poporului vostru... În vremea aceea, se va ridica Mihail, marele prinţ ocrotitor al copiilor poporului tău..." (NWT).
Societatea Turnului de Veghe îi învaţă pe membrii săi că Isus Cristos a fost un înger care s-a născut ca om, a murit ca un sacrificiu pentru păcat şi a fost înviat ca înger. Ei se referă la El ca “Isus Cristos, care este arhanghelul Mihail, aşa cum înţelegem din scripturi..." (Turnul de Veghe, 15-02-1979, pag. 31). Spune Biblia cu adevărat aşa ceva? Nu cumva liderii societăţii vor ei ca Biblia să spună acest lucru?
Cuvântul inspirat al iui Dumnezeu îl menţionează pe Mihail de cinci ori - ca "una din căpeteniile cele mai de seamă (Dan. 10:13, NWT), prinţul poporului nostru (Dan. 10:21, NWT), marele prinţ, ocrotitorul copiilor poporului tău (Dan 12:1, NWT), arhanghelul... care s-a luptat cu diavolul pentru trupul lui Moise, dar nu a îndrăznit să rostească împotriva iui o judecată de ocară... (Iuda 9, NWT) şi a participat la un conflict ceresc: Mihail şi îngerii săi s-au luptat cu balaurul" (Apoc.12:7) Care din aceste versete afirmă că Mihail este Isus Cristos? Nici unul! Pentru a înţelege că Mihail este Isus Cristos trebuie să citeşti Scriptura ghidat de învăţăturile Turnului de Veghe.
Societatea aduce ca argument şi versetul din 1 Tes.4-16: „Domnul Însuşi va coborî din cer cu strigătul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu!" (NWT). Dacă folosirea vocii unui arhanghel transformă pe Domnul în arhanghel, atunci folosirea trâmbiţei lui Dumnezeu îl transformă pe Isus în Dumnezeu. Liderii societăţii ne indică să ne uităm doar la prima parte a versetului.
Ne învaţă Biblia în alte pasaje că Isus Cristos este un înger? Dimpotrivă, întreg capitolul 1 al epistolei către evrei a fost scris pentru a arăta superioritatea Fiului lui Dumnezeu faţă de îngeri. Versetele pun în contrast pe îngeri cu "Fiul pe care 1-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut întreg universul... ajungând cu mult mai sus decât îngerii, deoarece a moştenit un nume mult mai minunat decât al lor. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: 'Tu eşti Fiul meu, astăzi te-am născut.' Şi când aduce iarăşi în lume pe cel dintâi născut, zice: 'Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!' despre îngeri zice: 'Din vânturi face îngeri ai Lui şi dintr-o ti flacără de foc, slujitori ai Lui.' Pe când Fiului I-a zis: "Scaunul tău de domnie, Dumnezeule, este în veci... Şi iarăşi: 'La început Tu, Doamne, ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale' (Evrei 1:2-8,10, New KJV).
Fiul este "reflectarea slavei Tatălui" şi "reprezentarea exactă a fiinţei Lui şi El ţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui" (NWT), ceea ce nici un înger nu poate face, chiar în traducerea Turnului de Veghe. Mai mult, îngerii refuză să primească închinarea oamenilor. Când apostolul Ioan cade la picioarele îngerului ca să i se închine, îngerul îl mustră zicând: "Fereşte-te! Să nu faci asta!... Lui Dumnezeu să te închini!" (Apoc. 22:8, 9, NWT). "Dar porunca Tatălui în ceea ce priveşte Fiul, este ca toţi îngerii să I se închine Lui" (Evrei NWT, ediţia 1961). În ediţiile ulterioare, organizaţia a schimba cuvântul “Închinare" cu "supunere" în textul din Evrei 1: Totuşi, indiferent cum este tradus, acelaşi cuvânt grecesc se găseşte în Apoc. 22:8,9 cât şi Evrei 1:6 - proskuneo - închinare sau supunere. Acest "proskuneo" refuzată de îngeri şi datorată numai lui Dumnezeu, este aceeaşi "proskuneo" ce trebuie dată Fiului. Deci Fiul nu poate fi un înger, ci trebuie să fie Dumnezeu.
Martorii care părăsesc organizaţia lor şi devin creştini, îşi dau seama curând că Isus nu este un înger. Această înţelegere este importantă, pentru ca ei "să-L onoreze pe Fiul tot aşa cum îl onorează pe Tatăl" (Ioan 5:23, NWT).
Vezi de asemenea şi următoarele texte: Isaia 9:6, Ioan 1:1; 20:28, Colos. 1:15, Apoc. 1:7, 8 şi 3:14.
Replică dată, verset cu verset, Martorilor lui Iehova
Matei 3:11
Ioan Botezătorul a zis: "El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc" (NKJV).
În cartea "Poţi trăi veşnic în paradisul terestru", scoasă de Societatea Turnului de veghe în anul 1982, p. 40, se spune: "Ioan Botezătorul a spus că Isus va boteza cu duh sfânt, pe când el, Ioan, boteza cu apă. Deci în acelaşi fel în care apa nu este o persoană, nici duhul sfânt nu este o persoană" (Mat. 3:11).
Ce şanse de adevăr poate avea acest argument împotriva personalităţii Duhului Sfânt? Nici una! Deoarece acelaşi argument al botezului s-ar putea folosi împotriva personalităţii lui Isus Cristos, care în mod evident a păşit pe pământ ca persoană. În Romani 6:3 este scris: "Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Sa?" (RSV). Argumentarea paralelă ar fi: "Deci în acelaşi în care moartea nu este o persoană, nici Isus Cristos nu este, persoană." Iar Gal. 3:27 spune: "Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos" (New International Version) Aici ar trebui conchis: "Deoarece oamenii pot fi botezaţi în Cristos şi îmbrăcaţi în Cristos, El nu poate fi deci o persoană. Deoarece toate aceste comparaţii nu neagă de fapt personalitatea lui Isus, nici argumentul botezului nu poate nega personalitatea Duhului Sfânt.
Vezi discuţia asupra "turnării" şi "umplerii" cu Duhul Sfânt în Fapte 2:4. Pentru dovezi suplimentare în ceea ce priveşte personalitatea şi divinitatea Duhului Sfânt, vezi Ioan 16:13, Fapte 5:3, 4, Romani 8:26, 27 şi 1 Cor. 6:19.
Matei 6:9
"Trebuie să vă rugaţi aşa: Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău..." (NWT).
Martorii atrag atenţia că numele lui Dumnezeu trebuie sfinţit şi deci trebuie folosit numele lui Iehova dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie auzite de Dumnezeu. Oare asta a vrut Isus să ne înveţe? Şi-a început El rugăciunile Sale cu "Iehova Dumnezeule", aşa cum fac martorii? Nici vorbă! Isus i-a învăţat pe ucenici să se roage "Tatăl nostru" şi nu "Iehova Dumnezeule." El a zis: "Să vă rugaţi aşa: "Tatăl nostru..." El a arătat că numele lui Dumnezeu trebuie sfinţit, adică trebuie tratat ca sacru sau sfânt, dar şi în alte rugăciuni ale Sale înregistrate în Biblie El se adresează cu "Tată, îţi mulţumesc... (Ioan 11:41, NWT), "Ava, Tată, toate lucrurile sunt posibile pentru Tine..." (Marcu 14:36, NWT), "Tată, a sosit ceasul... (Ioan 17:1, NWT). Martorii pot obiecta: "Isus a avut o relaţie intimă cu Dumnezeu, de aceea nu a folosit apelativul Iehova." Trebuie să recunoaştem că acest lucru este adevărat, dar în acelaşi timp, Isus dorea să-i aducă pe toţi ucenicii Săi la o relaţie intima, specială cu Dumnezeu. "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" a spus Isus (Ioan 14:6, NWT). Despre creştinii care vin la Tatăl prin Isus, Biblia spune: "...voi aţi primit un duh de înfiere prin care strigăm 'Ava', adică Tată. Însuşi Duhul adevereşte cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu" (Rom. 8:15, 16, NKJV). |
