Sunt de acord că relaţia sexuală cea mai bună este în cadrul căsătoriei. Sincer să fiu, relaţiile sexuale din afara căsătoriei nu înseamnă prea mult pentru mine. Deşi spun că vor dura veşnic, ştiu că nu e aşa. Cred însă că, atunci când voi întâlni persoana potrivită, voi şti. Atunci mă voi purta altfel. Ce vedeţi greşit la această atitudine?
Acesta este mitul zilelor noastre: e în regulă să ai câteva aventuri sexuale ocazionale (atâta vreme cât ţineţi unul la altul) în timp ce aştepţi bărbatul sau femeia viselor tale. Când această persoană va apărea, iubirea veşnică va veni de la sine. Vă veţi căsători şi veţi trăi fericiţi până la adânci bătrâneţe.
Uneori se întâmplă astfel, dar de obicei nu e aşa. Există doi factori importanţi care acţionează împotriva acestei derulări a evenimentelor.
Primul este că nu există dragoste la prima vedere. Adică, nu există dragoste veşnică la prima vedere. Te poţi îndrăgosti instantaneu, dar iubirea veşnică este un lucru care se dezvoltă, care creşte odată cu cunoaşterea gândurilor, obiceiurilor şi stilului celuilalt. Cu fiecare problemă care se iveşte şi pe care reuşiţi să o rezolvaţi împreună, iubirea dintre voi creşte.
Deci, nu poţi şti, de la început, dacă ai găsit persoana potrivită. Partenerul viselor tale va arăta ca toţi ceilalţi. Doar dragostea atentă şi răbdătoare te va ajuta să descoperi dacă vă potriviţi. Poate că partenerul tău întâmplător ar trebui să fie partenerul tău permanent. Poţi însă să-1 pierzi sau să-1 răneşti prin purtarea ta neatentă.
Următorul factor este obiceiul. Majoritatea dintre noi ne îndrăgostim de mai multe ori. De fiecare dată sperăm că ne-am găsit perechea potrivită. Numai timpul ne poate spune cu adevărat dacă e aşa, şi, de obicei, timpul ne spune să căutăm pe altcineva.
Totuşi, nu poţi să ştergi cu buretele aceste relaţii. Rămâi cu obiceiuri foarte puternice. Aceste obiceiuri pot fi foarte bune. O persoană care învaţă să trateze membrii sexului opus cu dragoste şi respect îşi dezvoltă caracterul. Obiceiurile pot fi însă şi foarte distructive.
Chiar crezi că oamenii care au la activ mai multe relaţii amoroase în cadrul cărora au avut contacte sexuale se vor putea schimba peste noapte? Vor putea ei să creadă, din toată inima, într-o singură dragoste, dedicându-se trup şi suflet la edificarea permanentă a acestei relaţii? După ce au folosit actul sexual ca pe o jucărie se vor schimba ei radical şi îl vor folosi pentru a exprima o relaţie sacră de dedicare deplină? Eu nu cred. Obiceiurile - mai ales obiceiurile sexuale - care ne afectează atât de profund sunt prea puternice pentru a fi schimbate atât de rapid. Statisticile atestă lucrul acesta. Surse variate arată că persoanele care îşi fac de cap înainte de căsătorie au probleme şi după ce se căsătoresc.
Bineînţeles că acest lucru nu este la fel de adevărat pentru toată lumea. Există şi multe excepţii - oameni care în ciuda relaţiilor sexuale premaritale au avut căsnicii reuşite. Când ai de-a face însă cu ceva atât de important, nu e oare mai înţelept să te asiguri de reuşită?
Un lucru nu înţeleg: de ce ne-a făcut Dumnezeu aşa cum suntem? Aproape orice fată drăguţă mă face să mă gândesc la actul sexual. Vreau nu vreau, atracţia sexuală e prezentă întotdeauna. După părerea dvs. însă, Dumnezeu doreşte să am relaţii sexuale doar cu o singură persoană. În acest caz, de ce a îngăduit ca atracţia sexuală să existe faţă de mai multe persoane? A intenţionat El să mă facă să mă simt atât de îngrozitor? De ce nu a lăsat El această atracţie numai după căsătorie?
Nu ştim dacă Dumnezeu putea sau nu putea să ne facă aşa cum spui. Din punct de vedere ecologic, creaţia Lui este minunat de echilibrată. Toate sunt la locul lor şi a schimba un lucru fără a le afecta pe toate celelalte ar putea fi imposibil.
Să presupunem însă că Dumnezeu ar fi putut să ne facă altfel. Ar fi putut El oare avea vreun motiv pentru care să nu ne creeze altfel?
Cred că da. Cred că efortul nostru de a ne trata sexualitatea ne învaţă mai mult despre Dumnezeu decât orice altceva. Suntem atraşi sexual de mai multe persoane. Lucrul acesta se întâmplă chiar şi după ce ne-am căsătorit. Ca să fim împliniţi cu adevărat însă, trebuie să ne disciplinăm şi să dăm la o parte celelalte atracţii, concentrându-ne asupra unei singure persoane. Renunţăm la multe relaţii sexuale pentru a experimenta o relaţie de dragoste deplină.
Relaţia noastră cu Dumnezeu este similară. În Biblie, prietenia Lui cu noi este comparată cu o căsnicie - o căsnicie în care Dumnezeu e „gelos". El nu se mulţumeşte doar cu o parte a iubirii noastre. El nu acceptă să fie pus pe locul doi, după un idol, indiferent dacă este vorba de bani, actul sexual, sportul sau familia. Noi trebuie să-L iubim cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată puterea noastră, aşa cum a spus Isus.
Iată ceva foarte greu! Nouă nu ne place să alegem, Vrem să avem totul deodată, dar nu se poate. Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc. Celelalte lucruri trebuie date la o parte.
Sexualitatea te învaţă cum să faci aceasta. Multe persoane sunt atrăgătoare, dar fiecare dintre noi trebuie să depăşească faza în care se îndrăgosteşte în fiecare săptămână de altcineva. În cele din urmă, trebuie să alegem o singură persoană şi să facem tot ce putem pentru acea relaţie. Te-ar ajuta să ştii că, făcând acest lucru, noi facem „practică pe teren" pentru relaţia noastră cu Dumnezeu?
Ce este dragostea? Cum poţi şti că te-ai îndrăgostit cu adevărat?
Am doi prieteni, Brian şi Denise. Ei ies împreună de aproximativ şase luni. La începutul relaţiei lor, au stabilit că nu vor avea relaţii sexuale, dar acum fac dragoste cu regularitate, fiind surprinşi adesea de prietenii lui Brian. Denise nu mai are pic de respect de sine şi nu-i mai pasă dacă o vede cineva.
Luna trecută mi-a spus că ea şi Brian sunt îndrăgostiţi lulea şi că nu vrea să mai petreacă timp cu altcineva decât cu el. Am constatat că se ţine de cuvânt. Înainte eram prietene bune, dar acum, oricând vreau să mergem undeva împreună, ea nu vrea să vina decât dacă vine şi Brian. El se poartă la fel cu prietenii lui. Amândoi sunt creştini, dar acum nu prea mai vin nici la biserică. Plănuiesc să se căsătorească anul viitor, dar nici unul dintre ei nu ştie ce vor face în continuare. Nu mai dau doi bani pe şcoală şi pe nimic altceva: nu le mai pasă decât unul de altul. Amândoi sunt foarte geloşi.
Vă rog să-mi spuneţi dacă aceasta este dragostea. În momentul de faţă nu am nici un prieten, aşa că nu-mi dau seama ce simt ei. Doresc să ştiu dacă asta e dragostea pentru că nu vreau să mă bag în ceva care mă face să întorc spatele prietenilor, să fiu geloasă şi egoistă.
Răspunsul este „da" aceasta este dragostea - un fel de dragoste. Această gelozie, acest egoism este o latură a iubirii romantice, sexuale. Această dragoste este şi foarte schimbătoare; se poate transforma complet, într-o singură zi. Cea mai frumoasă fată din lume pare, dintr-odată, respingătoare. Băiatul cu care era grozav să stai de vorbă, devine cineva cu care nu mai poţi vorbi nici despre starea vremii.
Dragostea romantică, sexuală mai are o latură foarte frumoasă: promisiuni, bucurie şi dăruire de sine. Problema este cum să scoţi la iveală latura bună şi să o umanizezi pe cea rea.
După părerea mea, problema nu e cum să stimulezi romantismul. Avem asta înscris în codul nostru genetic. N-am văzut însă nici o dovadă că îndrăgostirea rezolvă toate problemele, deşi îţi promite raiul pe pământ.
Dacă vrei să ştii cum să te îndrăgosteşti sau cum să atragi pe cineva, broşura asta nu-ţi este de nici un folos. Există tot felul de formule şi presupun că unele sunt eficiente. Presupun că şi cărţile de genul Cum să agăţi fete sunt eficiente. Mă întreb însă dacă rezultatul final nu e mai rău decât situaţia iniţială. Singurul meu sfat este să fii tu însăţi, şi dacă eşti timidă (aşa ca mine), fii cât se poate de curajoasă. Mai presus de toate, aminteşte-ţi că ai de-a face cu fiinţe umane care, probabil sunt la fel de speriate ca tine şi care vor la fel de mult să se îndrăgostească. E foarte puţin probabil că te vor respinge. Celor mai mulţi oameni le plac cei mai mulţi oameni.
Te-ajută cu ceva?
Iată câteva sugestii pentru „umanizarea" dragostei romantice.
Fă-ţi prieteni, nu iubiţi! Veţi deveni iubiţi de la sine. Cel mai important lucru e să fiţi prieteni. Un prieten de-al meu are o regulă: nu pleacă niciodată de la o întâlnire cu o persoană de sex opus până nu a aflat cel puţin un lucru important despre fata cu care s-a întâlnit şi până nu i-a împărtăşit cel puţin un lucru important din viaţa lui.
Cel mai important motiv pentru care vă daţi întâlnire ar trebui să fie să vă cunoaşteţi unul pe altul. Astfel, principala voastră activitate nu ar trebui să fie actul sexual, mersul la film, la restaurante scumpe (sau ieftine) sau distracţia. Principala voastră activitate ar trebui să fie comunicarea.
Creativitatea e de mare folos. E mult mai ieftin şi mai folositor să construiţi împreună un raft pentru cărţi, într-o sâmbătă, decât să petreceţi două ore într-o sală întunecoasă de teatru, ascultând pe altcineva.
Adesea, în cadrul unui grup sau cu un alt cuplu, vă puteţi cunoaşte mult mai bine fără să aveţi problema convenţională de a petrece cinci ore într-o discuţie în doi. Nu-i de mirare că mulţi recurg la săruturi prelungite: în felul acesta nu mai trebuie să vorbească.
Păstrează echilibrul! Dragostea vrea să pună stăpânire pe întreaga ta viaţă. Ea pretinde că este singurul lucru valoros şi astfel cuplurile ajung să renunţe la orice altceva, inclusiv la prieteni. De obicei, cei doi descoperă, însă, că dragostea în sine devine prea intensă şi prea interiorizată. Fă un efort conştient să-ţi continui restul vieţii: prieteni, alte activităţi, timp cu Dumnezeu, timp cu familia! Nu-i obliga să concureze cu idila ta, altfel vei sfârşi prin a te rupe în două. Iar dacă povestea ta de dragoste se sfârşeşte, nu-ţi mai rămâne nimic.
Opune-te pasiunii oarbe! În general, dragostea minte, încercând să te convingă că numai tu şi partenerul tău existaţi pe lume. Ea minte cel mai mult persoanele care nu au avut prea multe întâlniri cu persoane de sex opus. Este important, deci, în general, să petreci timp şi cu alte persoane de sex opus, mai ales dacă te simţi cuprins de valuri timpurii de pasiune oarbă. O întâlnire sau două cu o altă persoană de sex opus, te poate ajuta să ai o perspectivă corectă, ba chiar şi o discuţie lungă într-o cofetărie îţi va fi de folos.
Lasă dedicarea să crească natural! Dedicarea creşte natural odată cu relaţia. Problema e că dragostea te împinge la mai mult decât eşti pregătit să dai. O relaţie sexuală măreşte dedicarea. Fii atent ce „spui" cu mâinile! Acelaşi lucru se aplică şi la a spune lucruri mari precum „te iubesc". Acestea sunt cuvinte puternice. Cred că trebuie să le lăsăm neştirbită puterea, rezervându-le pentru cazuri deosebite.
Dar despre a ieşi doar în doi? Nu mi se pare că e nevoie de un acord verbal pentru acest lucru. Ieşirea în doi vine de obicei de la sine, la timpul ei. De ce să vă lăsaţi cuprinşi de gelozie când cel puţin unul din voi preferă varietatea? Lăsaţi selecţia naturală să vă îndrume spre a vă întâlni doar unul cu altul.
Nu rămâne într-o relaţie de dragul siguranţei! E greu să rupi o relaţie confortabilă şi să începi ceva nou. Întâlnirile cu o varietate de persoane sunt, însă, o experienţă foarte valoroasă şi puţine lucruri sunt mai rele decât alimentarea unei relaţii plictisitoare sau moarte.
După ce situaţia se înrăutăţeşte şi vă despărţiţi, aminteşte-ţi că aveţi responsabilitatea de a rămâne prieteni.
|
BluePink 
